Acest luceafăr strălucind pe firmamentul Sfinților Părinți s-a născut prin anul 930 la Trapezunt, din părinți de bun neam și fu numit Avramie la Sfântul Botez. Rămas orfan de mamă și de tată la puțină vreme după nașterea sa, a fost primit de o rudă a mamei sale. Când era copil nu era atras de jocuri gălăgioase, ci își conducea mai degrabă prietenii în pădure sau în apropierea unei peșteri și juca rolul de egumen. Progresele rapide pe care le făcea în studiile sale îi atrăgeau admirația celor apropiați și, abia ajuns la vârsta adolescenței, fu remarcat de un înalt funcționar imperial în misiune în acel oraș, care se atașă de el și îl luă cu el la Constantinopol. Înclinația pe care o manifesta în domeniul Literelor nu îl făcea să neglijeze viața ascetică, care îi plăcuse încă din copilărie; se arata călugăr înainte de vreme. Se eschiva de la masa îmbelșugată și își dădea merindele în schimbul unei pâini de orz, pe care o mânca o dată la două zile. Nu se întindea pentru a dormi și lupta împotriva somnului stropindu-și fața cu apă rece. Cât privește veșmintele, le împărțea săracilor. Revenit la Constantinopol, după un sejur de trei ani în regiunea Marii Egee, în compania conducătorului militar, acesta îi făcu cunoștință cu ruda lui, Sfântul Mihai Maleinos, egumenul Lavrei de la Muntele Kyminas. Cucerit de acest om dumnezeiesc, tânărul îi dezvălui dorința de a îmbrățișa viața monahală. Găsindu-și tatăl spiritual, așa cum și-l dorea inima sa, îl urmă pe Sfântul Mihai la Muntele Kyminas, unde primi curând Schima cea mică sub numele de Atanasie. Bătrânul, dându-și seama că tânarul său discipol era deja înaintat în practica ascezei și dorind să facă din el un ostaș al lui Hristos călit în taina supunerii, îi refuză îngăduința de a mânca o dată pe săptămână, permiţându-i să o facă o dată la trei zile și îi porunci să doarmă pe o rogojină și nu pe un scaun, așa cum obișnuia. Atanasie, care fu însărcinat în calitate de copist și de ajutor de paracliser, se supunea fără crâcnire la tot ceea ce se împotrivea voinței sale, într-atât încât ceilalți discipoli de o seamă cu el îl numeau „fiul ascultării”. Dovedi un asemenea zel încât în mai puțin de patru ani ajunse la curăția minții și, înzestrat de Dumnezeu cu arvuna contemplației, fu socotit demn de a trece la stadiul isihiei.
