Florin Tănăsescu
Trebuie să fii ateu sau credincios? E de folos să mergi la biserică sau să te închini la idolii zilei de azi ?
Este nevoie de toate astea pentru a înţelege cine fost Anna şi cine Caiafa ? Şi cine sunt Pilaţii din Pont ai vremurilor noastre, pe care îi doare în cot de o ţară?
Este oportun să ne întrebăm acum dacă este corect a scrie Anna sau Ana?
Probabil că nu, câtă vreme la început de drum a fost o iluzie („Vom muri, dar vom fi liberi!”), au urmat mai multe staţii intermediare („Timpuri Noi”), iar de fiecare dată, de treizeci de ani, ne râd în nas aceiaşi Pilaţi. Unii cu aceleaşi mâini, dar cu alte coate din care au dat pentru a ne fi nouă capăt – sau căpătâi? – de drum.
Ţara, plimbată de la Anna la Caiafa!
Consideră cineva că a te învăţa cu tot ce este anapoda este firesc? Dacă da, înseamnă că s-a adaptat, nu-i aşa?, vremurilor de azi. Că s-a descurcat! E bine şi-aşa. Că s-a strecurat. Valabilă şi varianta asta!
Ţara, plimbată de la Anna la Caiafa!
Mai are rost să ne mândrim că „la noi sunt codrii verzi de brazi” când satele-s pustii? Când stau bătrânii pe la porţi aşteptându-şi copiii plecaţi ? Porţi într-o balama. Cât o mai rezista şi ea.
La vremea când Ţara-i plimbată de la Anna la Caiafa!
Mai are rost să crezi în ceva când auzi tinerii de azi – eminenţe cenuşii sau ba – spunând, fără echivoc: „Vreau să-mi găsesc un job afară!”?
Sunt multe întrebări pe care se cădea, cândva, să le punem. Acum, nu are sens. Sunt multe răspunsuri pe care le-am aşteptat trei decenii.
Este o întrebare/ mirare a lui Octavian Paler, care, în urmă cu vreo 15 ani, spunea: „Eu mă întreb cum de România mai există?!”.
Există Ţara dusă cu preşul de la Anna – sau Ana, ce contează? – la Caiafa.
Iar preşul îl trag tot mai mulţi Pilaţi din Pont.
