Patriarhul Daniel: Pandemia ne cheamă să preţuim viaţa şi sănătatea noastră, precum şi viaţa şi sănătatea semenilor noştri
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PF Daniel, vorbeşte, în Pastorala trimisă de Paşte, despre pandemia de coronavirus şi modul în care criza sanitară a pus la grea încercare omenirea”, potrivit News și Basilica, preluate de Hotnews.
”Traversăm o perioadă extrem de dificilă privind sănătatea şi valoarea vieţii, când numeroşi oameni sunt încercaţi de noua epidemie, care s-a extins la nivel global. În această perioadă este mare nevoie de rugăciune şi de ajutorare frăţească, de apropiere de Dumnezeu şi de solidaritate practică între oameni. Aceste vremuri ne arată cât de fragilă este viaţa omului pe pământ şi cât de mare nevoie este de a păstra permanent legătura cu Dumnezeu, Izvorul vieţii pământeşti şi al vieţii cereşti veşnice”, a transmis PF Daniel, în Pastorala de Paşte.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române crede că ”această perioadă de criză medicală poate fi transformată într-o perioadă de întărire în credinţă, mai ales prin rugăciune şi prin sporire a iubirii noastre faţă de oamenii aflaţi în suferinţă”.
”Totodată, criza medicală sau pandemia ne cheamă să preţuim viaţa şi sănătatea noastră, precum şi viaţa şi sănătatea semenilor noştri, ca fiind daruri primite de la Dumnezeu, pe care însă trebuie să le protejăm cu multă responsabilitate spirituală şi sanitară. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2021 ca An omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi An comemorativ al celor adormiţi în Domnul – valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor. În acest sens, suntem chemaţi să cultivăm mai intens comuniunea fraternă cu românii din jurul graniţelor României şi din diaspora română”, se mai arată în document.
Patriarhul afirmă că cimitirele ”sunt locuri de reculegere şi de pelerinaj”.
”În ele aflăm mormintele bunicilor şi părinţilor noştri, precum şi morminte sau monumente funerare ale marilor personalităţi naţionale, oameni de cultură, de artă, oameni de ştiinţă, morminte şi monumente ale eroilor care s-au jertfit pentru unitatea, libertatea şi demnitatea poporului român, ale eroilor revoluţiei române din decembrie 1989, dar şi morminte ale martirilor mărturisitori ai lui Hristos Domnul din închisorile regimului comunist totalitar. Pomenirea celor decedaţi, cu rugăciune şi cu recunoştinţă, nu este doar o datorie morală a noastră, a tuturor, ci este şi un act de sănătate spirituală a sufletului, deoarece numai rugăciunea şi recunoştinţa sunt relaţie vie între suflete, o comuniune spirituală mai tare decât moartea fizică a trupului”, a mai afirmat Patriarhul Daniel.
Acesta a transmis urări şi pentru sărbători: ”Dorim ca Sfintele Sărbători de Paşti să aducă tuturor românilor multă sănătate şi pace, bucurie şi speranţă! Cu iubire părintească, vă adresăm tuturor salutul pascal: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”.
Pască, ouă roşii, cozonac şi miel
Învierea sau sărbătoarea Paștilor este, în concepția ortodoxă, „Sărbătoare a sărbătorilor și praznic al praznicelor, împărăteasă și doamnă”. În același timp, Paștile reprezintă și „învierea” noastră din păcatul strămoșesc, prin biruința asupra morții a Fiului lui Dumnezeu, care și-a asumat firea omenească pentru a o îndumnezei și a o duce, pe aceasta, în sânul Sfintei Treimi.
Tradiția, transmisă din generaţie în generaţie, indică faptul că preparatele specifice acestei perioade a Paștilor- pasca, cozonacii, ouăle roșii și mielul pascal -au și o simbolistică aparte.
Astfel, pasca este simbol al pâinii binecuvântată de Iisus Hristos la Cina cea de Taină.Pentru prepararea ei, femeile foloseau făină de grâu, lapte și brânză de vaci de cele mai multe ori, iar uneori făina de grâu o amestecau cu făină de porumb.
Cozonacul (în formă alungită) este simbol al mormântului în care a fost pus Mântuitorul după ce a fost coborât de pe Cruce.
Un alt preparat specific sărbătorii Paștilor sunt ouăle roșii. Acestea au o mulțime de simboluri, însă cele mai reprezentative fac referire la: culoarea roșie, care reprezintă sângele Mântuitorului; ciocnitul lor simbolizează Învierea lui Iisus Hristos, iar coaja oului simbolizează piatra mormântului pe care Mântuitorul a spart-o și a Înviat.
Tradiţia ortodoxă imemorială vorbeşte, potrvit Doxologia.ro, de Sfânta Maria Magdalena plângând la picioarele Crucii lui Hristos, iar Sângele Lui înroşind ouăle puse sub Cruce. O altă tradiţie prezentă în multiple locuri vorbeşte despre faptul că Sfânta Maria a mers la împăratul roman şi l-a salutat cu: „Hristos a înviat!”. Împăratul a zis, privind la un ou de pe masa sa: „Hristos nu a înviat aşa cum acest ou nu este roşu”. În clipa când a zis aceste cuvinte, oul s-a înroşit în chip minunat. Roşul simbolizează Sângele lui Hristos care dă viaţă lumii. Oul însuşi este simbolul învierii, căci în somnul său se naşte o nouă viaţă.
Mielul este, prin excelență, animalul de sacrificiu al Sărbătorii Paștilor, devenind astfel mielul pascal, ales şi pentru însușirile sale: puritate, inocență, simplitate și blândețe.
Cum se calculează data Paştilor
Biserica Ortodoxă utilizează atât ciclul calendaristic lunar, cât și pe cel solar pentru a determina data Sfintelor Paști dintr-un anumit an, potrivit portalului ortodox Doxologia.ro.
O formulă după care se calculează data Sfintelor Paști a fost concepută mai întâi în cadrul Primului Sinod Ecumenic ținut la Niceea, în 325 d. Hr.
Părinţii care au luat parte la Sinodul de la Niceea au adoptat practica alexandrină de calcul a datei Paștilor, care se reducea la următoarele norme: 1. În ceea ce priveşte ziua săptămânală, Paştile se vor serba totdeauna duminica;2. Această duminică va fi cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară; 3. Când 14 Nisan (sau prima lună plină de după echinocţiul de primăvară) cade duminica, Paştile va fi serbat în duminica următoare, pentru a nu se serba odată cu Paştile iudeilor, dar nici înaintea acestuia.
În „Liturgica generală” a părintelui Ene Braniște se precizează că data Paştilor creştine depinde de două fenomene astronomice, dintre care unul cu dată fixă, legat de mişcarea Soarelui pe bolta cerească (echinocţiul de primăvară, care cade totdeauna la 21 martie), iar altul, cu dată schimbătoare, legat de Mişcarea de Rotaţie a lunii în jurul Pământului (luna plină de după echinocţiul de primăvară, numită şi lună plină pascală).
Aceasta din urmă face ca data Paştilor să varieze în fiecare an, căci luna plină pascală apare pe cer în unii ani mai aproape de echinocţiu, iar în alţii, mai târziu. Astfel, când luna plină coincide cu echinocţiul (21 martie) şi e o zi de sâmbătă, Paştile poate fi serbat chiar a doua zi, duminică, 22 martie. Aceasta este data cea mai timpurie a Paştilor. Dacă luna plină a avut loc înainte de echinocţiu (20 martie), atunci ea nu e pascală, ci trebuie să o aşteptăm pe cea de după echinocţiu, care va apărea abia peste 29 de zile, adică la 19 aprilie. Dacă aceasta cade într-o luni, Paştile nu poate fi serbat decât în duminica următoare, adică la 25 aprilie. Astfel, aceasta e data cea mai târzie a Paştilor.
Învierea Domnului a fost calculată în acest fel până în anul 1582, când Papa Grigorie al XIII-lea a introdus calendarul gregorian. Această măsură a fost necesară deoarece vechiul calendar iulian întârzia în fiecare an calculul – căci anul astronomic este cu 11 minute mai lung decât anul iulian și, odată la 128 de ani se mai acumulează încă o zi.
Pe 24 februarie 1582, Papa Grigore al XIII-lea îndreaptă eroarea, suprimând zilele cu care rămasese în urmă anul calendaristic (5-14 octombrie) şi restabilind echinocţiul de primăvară la 21 martie. Mai apoi, calendarul gregorian a fost acceptat de toate ţările occidentale, Biserica Ortodoxă Română adoptându-l în anul 1924. Unele Biserici Ortodoxe nu au pus în aplicare această hotărâre și, de aceea, Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Sârbă păstrează, în continuare, calendarul neîndreptat.
Pentru a înlătura dezacordul acesta dintre diferitele Biserici ortodoxe și pentru a menține o unitate ortodoxă în serbarea Paștilor, Bisericile ortodoxe care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit, în anul 1927, ca Paştile să fie serbat în toată creştinătatea ortodoxă după pascalia stilului vechi, adică în același timp cu Bisericile rămase la calendarul neîndreptat.
Cu toate că sărbătorim Paștile cu toții în aceeaşi duminică, Praznicul este numerotat diferit în cele două calendare întrebuinţate azi în creştinătatea ortodoxă, din cauza celor 13 zile cu care calendarul neîndreptat a rămas în urmă.
Așadar, data la care sărbătorim Paştile depinde de echinocţiul de primăvară, care cade mereu la 21 martie şi de luna plină de după acest echinocţiu. Luna plină variază şi, de aceea, data Paştilor este alta în fiecare an: 2022 – 24 aprilie; 2023 – 16 aprilie; 2024 – 5 mai; 2025 – 20 aprilie; 2026 – 12 aprilie; 2027 – 2 mai; 2028 – 16 aprilie; 2029 – 8 aprilie; 2030 – 28 aprilie.
