Sfântul Caliopie a vieţuit la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. A fost unicul fiu al unui părinte de rang senatorial din Perga Pamfiliei.
Din cauza persecuţiilor împotriva creştinilor, mama sa l-a aşezat într-o corabie, i-a dat aur şi l-a trimis în cetatea Pompeiopolis. Ajuns în această cetate, refuză să ia parte la o sărbatoare în cinstea zeilor. Motiv pentru care este dus la comandantul Maximus. Sfântul Caliopie va mărturisi înaintea acestuia că este creştin. Va fi supus la diferite chinuri, în cele din urmă fiind fie osândit la moartea pe cruce.
Când a fost dus la locul răstignirii, mama sa a strecurat cinci bani mari de aur în mâna călăului, spunându-i să-l aşeze pe fiul ei cu capul în jos, nu în felul în care a stat Mântuitorul. Caliopie a fost răstignit cu capul în jos în Sfânta şi Marea Zi de Joi. A doua zi, când au coborât de pe cruce trupul neînsufleţit al Sfântului Caliopie, mama sa a căzut îmbrăţişându-l şi a murit. Ei au luat mucenicia cu cinste în anul 304.