Rafinăria Steaua Română Câmpina va deveni istorie, la propriu!

Confruntată cu datorii, s-a dispus intrarea în faliment și dizolvarea societății

N. Dumitrescu

Lista simbolurilor județului Prahova din domeniul ”aurului negru”, despre care, din păcate, se va vorbi la timpul trecut, a fost completată cu un nou obiectiv: Rafinăria Steaua Română Câmpina. Considerată la înființare, în anul 1895, drept cea mai modernă și mai mare dintre rafinăriile din Europa, aceasta va deveni istorie, la propriu! La termenul din data de 8 februarie a.c., potrivit portalului instanțelor de judecată, Tribunalul București a dispus intrarea în faliment și dizolvarea societății debitoare S.C. Rafinăria Steaua Română S.A. Decizia nu este definitivă, dar având în vedere că din anul 2013 rafinăria a intrat în procedura de insolvență, iar ulterior activele au fost scoase la vânzare, se pare că falimentul o să fie finalul finalului. Asta în ciuda faptului că în jurul acestei societăți s-a dezvoltat, din punct de vedere industrial și social, cel de-al doilea municipiu al Prahovei, nu mai vorbim despre generațiile de angajați atât din oraș, cât și din împrejurimi, care și-au legat destinul de această rafinărie prin locurile de muncă avute până la ieșirea la pensie.
Prelucrând cantități record de țiței – 1,4 milioane de tone pe an, în anul 1994 s-a început procesul de privatizare. Numai că, de la un an la altul, singura rafinărie din România care producea parafină s-a confruntat cu datorii, acum opt ani fiind deschisă procedura de insolvență.

Drumul aproape sigur către faliment reiese chiar din decizia pronunțată pe 8 februarie a.c, de către Tribunalul București, chiar dacă nu este una definitivă. ”Dispune intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei, în baza art.107 alin 1 lit. C din Legea nr. 85/2006. În temeiul art. 107 alin 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei dispune dizolvarea societăţii debitoare SC RAFINĂRIA STEAUA ROMÂNĂ SA . În temeiul art.107 alin 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței ridică dreptul de administrare al debitoarei. Dă dispoziţie tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i lichidatorului judiciar. Dispune sigilarea bunurilor din averea debitoarei și trimiterea de notificări tribunalelor din alte judeţe în care debitoarea are bunuri în vederea sigilării, în sarcina lichidatorului judiciar. Stabileşte termen maxim de 10 zile de la data deschiderii procedurii falimentului pentru predarea gestiunii averii de la debitoarea către lichidator, împreună cu lista actelor și operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii. Dispune întocmirea și predarea către lichidatorul judiciar în termen de 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cu numele și adresele creditorilor cu toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii. Fixează următoarele termene limită: a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la art. 108 alin. (3) din lege, în vederea întocmirii tabelului suplimentar – 25.03.2021 b) termenul de verificare a creanţelor menţionate la art. 108 alin. (3) din lege, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului suplimentar al acestora – 26.04.2021, c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor –17.05.2021 , d) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat – 26.05.2021. Numeşte lichidator judiciar provizoriu pe CITR filiala Bucureşti cu atribuţiile prevăzute de art. 25 din legea 85/2006, cu o remuneraţie provizorie de 4.000 lei din averea debitoarei”, se arată, printre altele, în decizia instanței.
Iar asta se întâmplă la o distanță de 126 de ani de la înființarea rafinăriei, care a fost un adevărat reper industrial și social pentru Câmpina. Iar ce a fost și a însemnat pentru industria petrolieră din țară, dar și din Europa, reiese – cât de trist – chiar de pe site-ul societății, în care se regăsesc date inclusiv despre istoricul societății.

O istorie în cifre mai mult decât bogată

Rafinăria Steaua Română a fost înființată în anul 1895. Mai exact, potrivit datelor, în anul menționat, după emiterea primei legi a minelor în țară noastră, s-a înființat societatea anonimă STEAUA ROMÂNĂ, cu capital atât român, cât și străin. Când s-a dat în folosință a fost considerată cea mai modernă și cea mai mare dintre rafinăriile din Europa, patrimoniul său fiind compus din rafinării, schele, sonde, instalații de export la Constanța și Giurgiu, o flotilă de tancuri petroliere de transport pe Dunăre, o fabrică de acid sulfuric, o fabrică de bidoane, o stație de conducte de apă pe râul Doftana, perioada 1898-1913 fiind considerată una benefică pentru dezvoltarea rafinăriei și a localității Câmpina. În primul an de funcționare, 1897, rafinăria distila circa 30.000 tone țiței/an, iar înainte de 1914, circa 560.000 tone/an. ”Construirea rafinăriei, precum și rezultatele obținute în numai câțiva ani, au declanșat o adevărată revoluție industrială și socială pentru orașul Câmpina și împrejurimi. În numai câțiva ani, au fost construite mai multe străzi noi, pavate, s-a introdus apă curentă la robinet și iluminatul electric. De asemenea, numărul locuitorilor a crescut vertiginos. Dacă în 1897 Câmpina număra circa 2.800 de locuitori, în anul 1912 numărul acestora depășea 8.500. Țăranii din satele învecinate au învățat noi meserii, necunoscute până atunci în zonă: rafinori, sondori, operatori de instalații, cazangii. În anul 1904, se deschide în Câmpina o școală de maiștri, sondori și rafinori – prima de acest gen din Europa. Viața culturală a cunoscut o dezvoltare fără precedent”, se arată în istoricul rafinăriei, din care reiese că, practic, existența acesteia a fost baza dezvoltării a ceea ce este acum cel de-al doilea municipiu al Prahovei.
Perioada interbelică este considerată una de glorie a Rafinăriei Steaua Română, când au fost modernizate instalațiile, au fost cumpărate utilaje noi, ajungându-se la prelucrarea unei cantități record de 1,4 milioane tone de țiței/an. Totodată, și în anii celul de-al II-lea război mondial, rafinăria a lucrat din plin și a furnizat frontului motorină, benzină, uleiuri și alte derivate. La 1 august 1943, însă, escadrilele britanice și americane au bombardat-o, distrugând instalațiile, sondele, lăsând în urmă un adevărat dezastru. În 1944, rafinăria va suferi alte bombardamente, care o aduc în stare de neoperativitate, iar după război are nevoie de patru ani pentru a se reface. În 1948, la naționalizare, regimul comunist a preluat rafinăria în stare de funcționare la capacitate refăcută, de circa 500.000 tone/an. Circa jumătate de secol, rafinăria, ca întreaga economie din țară, cunoaște o perioadă de funcționare bazată pe principiile socialiste de divizare a activității, iar acest lucru a dus la specializarea strictă a rafinăriei în producția de uleiuri parafinoase și de parafină, multe din celelalte produse fiind livrate prin sisteme de conducte către alte rafinării.
După câțiva ani de la revoluția din anul 1989, mai exact în anul 1994, a început procesul de privatizare a societății, numai că, ulterior, aceasta s-a confrunat cu blocaje financiare, în anul 2013 intrând în insolvență, activele fiind scoase la vânzare. Iar de atunci s-a mers din rău în mai rău, despre istoria de 126 a Rafinăriei Steaua Română ajungându-se ca, deja, să se vorbească la trecut.