Sfântul Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9) pentru că a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria.
Însă este potrivit să-l numim văr al lui Hristos şi nu frate, pentru că Mântuitorul S-a născut pe cale supranaturală, deci nu a fost rodul legăturii dintre Iosif şi Fecioara Maria. Dacă îl întâlnim şi sub numele de „fratele Domnului” trebuie să ştim că, la evrei, gradele de rudenie erau cuprinse într-un singur cuvânt: frate.Mama lui Iacob, Salomeea, era ruda Maicii Domnului, iar Iosif ajunge să fie logodnicul Mariei la bătrâneţe, după moartea soţiei sale Salomeea.
Potrivit tradiţiei, el a călătorit în Egipt împreună cu tatăl său Iosif, cu Fecioara Maria şi Pruncul, în vremea în care Irod căuta să-L omoare pe Hristos.
A fost primul episcop al Iersualimului. A alcătuit prima slujbă a Sfintei Liturghii, varianta care a fost prelucrată de Sfinţii Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur.
Liturghia Sfântului Iacob se săvârşeşte şi în zilele noastre în Biserica Ortodoxă Greacă, pe 23 octombrie, în ziua sa de prăznuire.Sfântul Apostol Iacob a convertit mulţi iudei şi elini la credinţa creştină. Când Anania a ajuns Mare Arhiereu, a hotărât să-l ucidă. Potrivit Tradiţiei, bătrânii iudeilor i-au spus lui Iacob să urce pe aripa Templului şi să grăiască de acolo împotriva lui Hristos. Iacob a urcat, însă a mărturisit în faţa celor prezenţi că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. În urma acestei mărturisiri, a fost aruncat de pe zidurile templului din Ierusalim şi ucis cu pietre.
