Nicoleta Dumitrescu
Infectarea cu noul coronavirus al celui mai sceptic dintre sceptici – preşedintele celui mai puternic stat al lumii – Donald Trump, ştirea-ştirilor care s-a propagat, ieri dimineaţă, ora României, mai abitir decât explozia de coronavirus, a demonstrat, dacă mai era de demonstrat, faptul că nimeni nu este de neatins!
La câtă caterincă făcea liderul de la Casa Albă pe tema pericolului existenţei COVID-19, chit că şi în SUA numărul infectărilor şi cel al deceselor au fost şi sunt destul de mari, pare că noul virus s-a răzbunat şi pe acesta, lovindu-l şi forţându-l la izolare – alături de prima doamnă – în plină campanie electorală pentru prezidenţiale, în condiţiile în care îşi mai doreşte încă un mandat.
Dincolo de faptul că, în calitate de candidat la prezidenţiale, Trump va rata următoarele mitinguri electorale dar şi programata confruntare cu contracandidatul său, realitatea că a fost confirmat pozitiv la noul virus poate constitui un adevărat studiu de caz în ceea ce priveşte abordările personale care vizează, de fapt, o întreagă naţiune, şi ce naţiune!
Un studiu de caz, pentru că pericolul existenţei coronavirusului, aşa cum s-a întâmplat şi cu schimbările climatice, au fost considerate de către acesta un soi aparte de mingi de ping-pong aruncate ori de câte ori considera că este cazul către diverşi adversari. Numai că, după cum s-a văzut, bagatelizarea, mai ales în cazul noului virus, a fost pe post de bumerang, lovindu-l cât se poate de tare, la propriu, situaţie care, cu siguranţă, va modifica total, la nivel global, strategia şi viziunea în ceea ce priveşte o situaţie de pericol, aşa cum este pandemia din acest an, de care nu a scăpat niciun popor al lumii.
În condiţiile în care noul virus nu ţine cont de nimeni, nici de cei cu sânge albastru şi, iată, nici de cel mai puternic om al lumii, este clar că viziunea trebuie să fie cu totul alta, iar când vine vorba despre un pericol cu extindere comunitară, acesta nu trebuie neglijat.
E clar că, lumea fiind în mişcare şi în transformare, nimic nu mai poate rămâne la fel, orice intruziune mai ales în firescul său având şi consecinţe, de cele mai multe ori nefaste, omenirea fiind cea mai afectată.
În aceste condiţii, cum orice pas înainte îşi poate cere şi un tribut al său, liderii, cei aleşi să decidă în numele celor mulţi, ar trebui să mai lase deoparte vanitatea, să nu se mai cocoaţe pe piedestale şi de acolo să spună că „nimicurile” nu trebuie luate în seamă.
Din păcate, pericolele nu pot fi mereu anihilate, însă o bună organizare, stând cu picioarele pe pământ şi nu cu capul în nori, mai pot reduce din efecte. Iar acest lucru este valabil şi în cazul liderilor de pe plaiurile mioritice din România, „meşteri” mari în a fabrica proiecte şi decizii pe picior, care sunt schimbate de la o zi la alta, indiferent că sunt vremuri normale sau pe timp de pandemie!
Cert este că nimeni nu este de neatins, iar anul 2020 ar trebui să fie considerat anul în care, dincolo de funcţii şi voturi, orice este posibil!
