Sfântul Eumenie a vieţuit în secolul al VI -lea. Şi-a împărţit averea săracilor şi s-a călugărit.
Atât de mult s-a umplut de harul Duhului Sfânt încât a strălucit cu o lumină care nu putea fi ascunsă. Era asemeni versetului “Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei V, 14). Datorită vieţuirii sale a fost ales episcopul Gortinei. Propovăduieşte Evanghelia la Roma şi în Tebaida Egiptului. Sfântul Eumenie a fost tatăl sărmanilor, bogăţia nevoiaşilor, mângâierea întristaţilor, vindecătorul bolnavilor şi făcător de minuni – în Tebaida, la o vreme de mare secetă a adus ploaie prin rugăciune; a îmblânzit un şarpe veninos, a scos afară demoni, a vindecat mulţime de bolnavi.A trecut la cele veşnice în Tebaida. Moaştele sale au ajuns în Grecia, la Raxos, locul său de naştere.