Sfântul Atinoghen a trăit în vremea împăratului Diocleţian (284-305). Sfântul Atinoghen a vieţuit împreună cu zece ucenici într-o mănăstire de lângă cetatea Sevastiei şi a fost episcop al Pidahtoei. Dregătorul Filomarh i-a cerut să lepede credinţa în Hristos şi să aducă jerfe idolilor. Atinoghen a refuzat şi a mărturisit: „O, prigonitorule, cei de care zici că au pierit nu au pierit deloc, ci se află acum în ceruri, bucurându-se cu îngerii.” Pentru că refuza să împlinească porunca lui Filomarh, va fi supus la multe chinuri. Înainte de a fi decapitaţi, un înger al Domnului s-a pogorat şi i-a întărit. După ce ucenicii săi au fost ucişi, s-a auzit un glas din cer, zicându-i: „Astăzi, cu Mine şi cu ucenicii tăi, vei fi în rai şi toată dorinţa ta se va împlini”. Sfântul Atinoghen, după ce a auzit aceste cuvinte, şi-a plecat cu veselie capul sub sabie şi aşa a trecut la cele veşnice. Sfântul Vasile cel Mare îi atribuie Sfântului Atinoghen imnul „Lumina lină”, din rânduiala Vecerniei. Părticele din moaştele Sfântului Atinoghen se află în biserica Mănăstirii Stavropoleos din Bucureşti.
