Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim s-a întâmplat în dimineaţa zilei de 7 mai 351, în timpul împăratului Constantiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare. Crucea luminoasă s-a întins de la Golgota şi până la Muntele Măslinilor, pe o distanţă de aproximativ 9 km, strălucind mai tare decât soarele. Sfânta Cruce a rămas pe cer timp de 7 zile.
O mulţime de oameni au ieşit din casele lor şi de la munca lor, îndreptându-se spre biserici pentru a aduce slavă lui Dumnezeu.
Despre această minune, Patriarhul Chiril al Ierusalimului i-a scris o scrisoare împăratului
Constantiu, îndemnându-l să părăsească erezia ariană. Această erezie, care nega divinitatea lui Hristos, era cauza a multor dispute teologice în cadrul imperiului. Potrivit istoricului Sozomen, această minune a dus la convertirea multor păgâni şi iudei la creştinism. De asemenea, mulţi arieni au părăsit erezia, întorcându-se la Biserica Ortodoxă.
