Onisim a fost unul dintre cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului. În tinereţe a fost rob al lui Filimon, un creştin din oraşul Colose. Onisim, greşindu-i acestuia, a fugit la Roma, unde va fi întemniţat alături de Sfântul Apostol Pavel. De la „Apostolul neamurilor”, a auzit Onisim Evanghelia mântuirii şi tot de la el a primit Sfântul Botez. Deoarece Sfântul Apostol Pavel a fost cel care îl adusese mai înainte pe Filimon la dreapta credinţa, a mijlocit împăcarea între acesta şi Onisim. În acest sens, ne stă mărturie epistola sa către Filimon, care constituie cea mai scurtă carte cuprinsă în Sfânta Scriptură.
Iată ce îi scrie Sfântul Apostol Pavel lui Filimon: „Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanţuri, Onisim, cel ce altădată nu-ţi era de folos, dar acum şi ţie şi mie de folos ne e. Pe acesta ţi l-am trimis, pe el însuşi, adică inima mea, primeşte-l. Eu voiam să-l ţin la mine ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în lanţuri pentru Evanghelie, dar n-am voit să fac nimic fără încuviinţarea ta, ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie. Căci poate pentru aceea a fost despărţit de tine câtva timp, ca veşnic să fie al tău, dar nu ca rob, ci mai presus de rob, ca un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru tine şi după trup, şi în Domnul. Deci, dacă mă socoteşti părtaş cu tine, primeşte-l pe el ca pe mine” (Filimon 10-17). În urma acestei epistole, Filimon l-a primit pe Onisim ca pe un frate, eliberându-l de robie.
Mai târziu, Onisim a fost numit episcop de Apostolii înşişi, primind scaunul episcopal al Efesului. În urma persecuţiilor din timpul domniei împăratului Traian, Onisim a fost arestat şi dus la Roma. Aici a fost întemniţat şi, într-un sfârşit, ucis prin decapitare. Apoi, o femeie bogată i-a luat trupul şi l-a aşezat într-o raclă de argint, înmormântându-l cu cinste la anul 90.