Oamenii alergici la alune au o nouă modalitate de a se proteja de reacţiile alergice severe determinate de expunerea accidentală la alune. Se numeşte imunoterapie sublinguală sau SLIT şi implică punerea sub limbă a unei cantităţi minuscule de proteină lichidă de arahide, fiind absorbită imediat în fluxul sanguin pentru a desensibiliza sistemul imunitar la cantităţi mai mari, potrivit www.sciencedaily.com, preluat de MedLive.ro.
Cercetarea a fost condusă de Edwin Kim, fiind publicată în revista ”Journal of Allergy and Clinical Immunology”. SLIT ar putea oferi pacienţilor un mod sigur şi eficient de a se proteja de reacţiile alergice severe şi chiar de anafilaxie.
”În calitate de părinte a doi copii cu alergie la nuci, ştiu teama cu care trăiesc părinţii şi nevoia unor tratamente mai bune. Acum avem primele date, pe termen lung, care arată că imunoterapia sublinguală este sigură şi tolerabilă, oferind în acelaşi timp protecţia necesară”, spune Kim.
Există trei modalităţi imunoterapeutice principale pe care specialiştii le-au dezvoltat ca să trateze alergiile la alune şi toate încearcă să desensibilizeze sistemul imunitar la proteinele din nuci pentru a ajuta pacienţii să evite reacţiile alergice severe.
Aproximativ 100 mg de proteine de arahide pot declanşa o reacţie alergică severă. Oamenii se tem de urmele de alune care pot să existe în alimentele fabricate într-o instalaţie care prelucrează şi arahide. Pentru referinţă, un miez de arahidă conţine aproximativ 300 mg. ”Scopul nostru este de a feri oamenii de micile expuneri ascunse care ar putea să existe în alimentele ambalate sau la restaurante”, adaugă Kim.
O metodă de imunoterapie implică aplicarea unui plasture pe piele, care eliberează o cantitate mică de proteine de arahide prin piele pentru a desensibiliza sistemul imunitar. Această abordare s-a dovedit a fi sigură, dar nu aşa eficientă cum sperau cercetătorii.
A doua abordare se numeşte imunoterapie orală, fiind în curs de revizuire. Aceasta presupune ca pacienţii să consume zilnic o mică parte din proteina de arahide astfel încât , în timp, sistemul imunitar să nu mai fie sensibil la expunerile accidentale. Într-un studiu clinic în care s-a folosit această metodă, participanţii au ingerat iniţial 0,5 mg de arahide şi au crescut cantitatea până la 300 mg pe parcursul mai multor săptămâni, iar apoi au menţinut acel aport zilnic de 300 mg pentru tot restul anului. Chiar dacă s-a dovedit a fi o metodă eficientă pentru anumiţi voluntari, alţii au avut reacţii adverse grave.
A treia abordare este SLIT. În loc să aibă pacienţi care ingerează proteina de arahide, medicii plasează o cantitate mică de proteină de arahide sub limba pacienţilor, unde este imediat absorbită. Deoarece proteina de arahide evită digestia, pacienţilor li se administrează mult mai puţină proteină de arahide, aproximativ 0.0002 mg iniţial. Această cantitate creşte de-a lungul lunilor la numai 2 mg.
În anul 2011, Kim şi colegii lui au efectuat un mic studiu asupra a 18 pacienţi pentru a arăta că SLIT a fost sigur şi eficient pe parcursul unui an. De atunci, echipa a urmărit 48 de pacienţi care au urmat tehnica SLIT şi au luat 2 mg pe zi timp de cinci ani. 67% dintre aceştia au fost capabili să tolereze cel puţin 750 mg de proteină de arahide fără efecte secundare grave. 25% ar putea tolera chiar şi 5000 mg.
În cazul SLIT, cel mai frecvent efect secundar a fost mâncărimea în jurul gurii, care a durat aproximativ 15 minute şi nu a fost necesar tratamentul.