Fl. Tănăsescu
Credem şi nu cercetăm, fiindcă nu are rost: Apostolache este un loc binecuvântat de Dumnezeu. Şi iar considerăm că nu există localitate în Prahova – ne-am hazarda să spunem că nici în ţară – în care să se adune atâtea valori ale folclorului românesc, într-o singură zi, pe o singură scenă.
Da, credem şi nu cercetăm cele amintite mai sus, cât timp nu concurenţii de la Festivalul de Tradiţii şi Obiceiuri pe Valea Cricovului, Ediţia a IV-a, au mers la Protoieria Urlaţi, ci corul protoieriei a venit pe scena Căminului Cultural din localitate. Şi nu scena din Apostolache – deşi Cerul, de fapt Cel de Sus mai face şi minuni câteodată – a mutat căminul la Chiojdeanca, la Cioranii de Sus, la Tătaru sau în alte şi alte localităţi din Prahova, ci purtătorii de tradiţii şi obiceiuri din aceste aşezări s-au adunat la Apostolache. Mai credem că prezenţa profesoarei Daniela Radu – coordonator al cunoscutului grup “Bujorel de Prahova” – în calitate de prezentatoare a concursului, a avut rolul de a asigura desfășurarea fără sincope a evenimentului.
Apostolache – locul în care s-a unit, într-o zi de sâmbătă, 7 decembrie 2019, Cerul cu Pământul, lacrima cu gândul…
Iar din când în când, Dumnezeu mai trăgea cu ochiul pe după cortina scenei de la Căminul Cultural din Apostolache, amenajat de către directoarea Teodora Vişan, pentru a vedea 
dacă juriulul concursului (Laura Ana Oprea – preşedinte, referent cultural, Casa de Cultură Piatra Neamţ; Sorin Petre – coordonator Ansambluri Folclorice, Palatul Copiilor Ploieşti şi Marcela Enache – cadru didactic, culegător folclor) îşi face datoria. Şi,nu în ultimul rând, trăgea cu urechea să asculte “Pe strada din Viflaim”, cântată de Ana-Maria Stanciu, elevă a Şcolii Gimnaziale din Apostolache.
Iar dacă este să greşim acum – nu neapărat cu fapta, cu lucrul sau cu gândul – ci cu cuvântul scris, mai întâi ne cerem scuze zecilor de copii care nu-şi vor regăsi fie numele, fie fotografia în ziar.
“Sunt lacrimă-n lacrima copilului meu” au gândit, probabil, părinţii. Apostolache – locul în care s-au unit lacrima şi gândul. Lacrima de tristeţe a copiilor care nu au primit premii,după cum şi lacrima de bucurie a acelora care au primit.
“Last but not least”, era cu gândul la ceea ce se întâmpla la Apostolache şi directorul şcolii, profesorul Simion Pelmuş, aflat în Anglia, dar ţinut din oră în oră la curent, telefonic, cu ce se întâmplă.
Ştim, eforturile pentru organizarea unui astfel de festival au fost mari. Şi ne referim inclusiv la cele financiare. Dar, niciun sacrificiu nu-i suficient pentru cinstirea tradiţiilor. Şi pentru continuarea lor.
Am fost acolo. Şi l-am căutat cu lumânarea pe părintele Adrian Gabriel Enescu, ascuns în spatele Corului Protoieriei Urlaţi. Care a cântat, repetăm: dum-ne-ze-ieş-te!
Da, am fost acolo, şi ştim că acelaşi părinte de la Mănăstirea Apostolache nu a săturat mulţimea cu cinci pâini şi doi peşti (iertată ne fie comparaţia!), ci cu cadouri pentru fiecare dintre cei peste 230 de elevi prezenţi la festival.
Și, cu greu l-am convins pe primarul comunei, Mihail Bratu, să urce pe scenă, la final de festival. „Este meritul copiilor, al părintelui şi al cadrelor didactice de la Şcoala Gimnazială Apostolache şi de la grădiniţă în organizare a acestui festival. Ce rost am eu pe scenă?”. Dar l-am convins până la urmă să urce…
Am am fost acolo. Am revăzut-o şi reascultat-o pe Daria Lazăr – copilul care ne-a uimit în urmă cu doi ani, la acelaşi festival, domnişoara de azi, câştigând Marele Premiu. Am fost acolo şi am auzit-o cântând pe eleva Ana–Maria Stanciu (o mare promisiune pentru viitor) care a luat premiul întâi.
Apostolache – locul în care Parohia, Primăria şi Şcoala Gimnazială s-au implicat fiecare cum şi cât a putut.
Apostolache – locul în care Cerul s-a unit cu Pământul, lacrima şi gândul…
