Nicoleta Dumitrescu
După ce a anunţat că a înfiinţat o comisie care va decide “tăierea hârtiilor” care îngreunează munca profesorilor, noul ministru al Educaţiei a precizat că are în vedere ca în anul şcolar următor să pună şi problema schimbării modului în care are loc bacalaureatul. Mai exact, se ia în calcul să fie modificate probele de competenţe, dar și proba scrisă la alegere a profilului, existând posibilitatea ca elevii să-și aleagă una dintre materiile la care ei s-au specializat. Ministrul Monica Anisie a mai menţionat că aceste schimbări, la pachet cu altele din domeniul Educaţiei, ar urma să fie puse în aplicare în urma unei consultări publice.
Dând timpul înapoi, chit că acest domeniu a fost stindardul multor programe electorale ale diverşilor candidaţi, inclusiv în această campanie pentru prezidenţiale aflată în plină desfăşurare pentru turul doi de alegeri, Ministerul Educaţiei s-a dovedit a fi, de departe, cel mai prolific în privinţa şefilor, întrucât, în ultimii 30 de ani, pe la conducerea acestuia au trecut peste 20 de miniştri. Iar aceştia au fost care mai de care…mai deştepţi, fiecare în parte venind cu propria sa variantă de reformă. Iar cât de mult bine au făcut generaţiilor de elevi toate aceste schimbări s-a văzut mai mult decât clar, în contextul în care, în fiecare vară, la examenele naţionale sau la Bacalaureat, au fost destui părinţi care, alături de copiii lor, s-au jelit cu vorbe, cuvintele de duh fiind adresate inclusiv acelora care gândesc doar să schimbe de dragul schimbării şi fără să pună şi ceva benefic în loc.
În ce măsură iniţiativa noului ministru, legată de modificarea examenului de bacalaureat, va fi pusă şi în aplicare, rămâne de văzut. Cert este că această idee, a “bacalaureatului diferenţiat”, nu este o noutate, ceva similar anunţând, până să fie schimbată din funcţie, şi Ecaterina Andronescu.
Problema este însă alta. De ce, la puţin timp după instalarea în funcţie, cei care ajung la conducerea unor ministere ale unor domenii care sunt considerate vitale, mai ales de către politicieni, printre deciziile care sunt anunţate sunt incluse, din start, mai ales modificări?!
Nu se spune ceva de genul: Analizăm situaţia existentă, vedem ce merge bine şi ce nu, apoi să gândim soluţiile cele mai bune! Nu! Încă de la început, ideea cu care se vine este aceea a reformelor, ca şi când nu s-ar vedea, în zilele de astăzi, care sunt efectele multitudinii de schimbări de care, mai ales Educaţia, a avut parte în ultimii zeci de ani.
Iar cel mai elocvent exemplu, când vine vorba despre efectele negative ale reformei în Educaţie, îl reprezintă eforturile care se fac acum pentru înfiinţarea de clase în sistem dual, şi asta la cererea agenţilor economici, o soluţie pentru şcolirea tinerilor care termină clasa a opta în meserii tradiţionale pe vremuri – gen strungar, sudor, lăcătus – în condiţiile în care pe piaţa muncii nu se găseşte mână de lucru calificată. Dacă este să dăm timpul în urmă, situaţia aceasta este efectul tot al unor reforme, considerate mai mult decât “revoluţionare”, când s-a tot modificat statutul şcolilor profesionale crezându-se că a pune mâna pe o şurubelniţă sau a te murdări de ulei, la strung ori reparând o maşină este de…modă veche!
E adevărat, “revoluţii” se pot numi şi dărâmarea, la propriu, a fostelor fabrici, odinioară considerate de tradiţie, în locul lor apărând supermarketuri, sedii de bănci ori farmacii! Însă, după cum se vede, reformele nu pot ţine, la o adică, nici măcar de foame, atât timp cât s-a dovedit că nu se poate face nimic bun doar prin simpla instalare a carului în faţa boilor!
