Lucian Avramescu
M-a sunat spre seară o iubire veche
Ce faci, cum îţi este, cine-ţi e pereche?
Te provoc, îmi zise, tandru telefonic
La un joc de lacrimi, indecis armonic!
Eu îţi spun o vorbă, tu o tai în două
Vrei? Accept am zis, pe la mine plouă!
– Apără-mă, Doamne, fiindcă știu că poţi
De aversa asta sumbră de netoţi!
– Ne-a fugit ţărâna de sub tălpi cu totul
Dar aici rămas-a, răspund eu, netotul!
Sumbră ne e astăzi, sumbră pribegia
Fuge, de ea însăși, tristă România!
Ne votează astăzi, fiii în absenţă
E prezent românul, fără de prezenţă!
Ne-au plecat vecinii, ne-au murit cocorii
În adânc ţiţeiul și-a pierdut sondorii
Ea spunea cuvinte, eu în replici dam
Replici fără noimă, și-amândoi rimam
– Ce frumoasă-i încă, doamnă, ţara mea!
– Și mult mai frumoasă dacă-aș fi în ea!
Jocul telefonic a durat puţin
Zâmbetul ironic s-a mutat în chin
Se-nnoptează doamnă, doamnelor absente
Fără voi planeta-i fără continente.
Noapte bună, doamnă, blând se înnoptează
Mintea mi-e de veghe, dar și-a ta e trează!
Sunt iubitul care, fără-a-și uita versul
Și-a pierdut prin tine, în neant, reversul
Noapte bună, doamnă, fără tine-i greu
Noapte veșnic bună, continent al meu!
27 noiembrie 2019, Sângeru
