Corespondenţă din Italia de la Florin Tănăsescu

Cu siguranță, dacă una dintre cele șapte minuni ale lumii antice – Colosseum – ar fi fost ridicată în zilele noastre, printre muncitori s-ar fi aflat și câteva sute, dacă nu mii de români…
Nu de alta, dar dacă tot ne tragem de la Râm, cum spune cronicarul, și Râmul ne trage spre el.
Sunt cozi imense pentru a vizita monumentul-ruină al Romei. Răgetele leilor sau ale tigrilor sunt date parcă pe silențios, pentru a nu deranja vizitatorii veniți din toate colțurile lumii: chinezi, japonezi, indieni, ruși. „Toate drumurile duc la Roma”, nu?
Tot pe „mute” sunt plânsetele acestui popor dispersat prin Cesena, Florența, Milano etc. Și surde sunt urechile altor pretinşi români. Și fără răspuns rămâne întrebarea lui Eminescu: „Voi sunteți urmașii Romei?”.

6-text-florin-1
Și vor mai trece și anii „ca nori lungi pe șesuri”, și multe avioane Blue Air sau Wizz Air, încărcate cu moldoveni, munteni sau ardeleni, plecați la muncă în Italia, până când…
Chiar, până când? Până s-o răscula din nou Spartacus? Până se va enerva din nou Robespierre? Aiurea, au obosit și ei.
Da, unele lucruri nu se schimbă niciodată pentru cei amărâți. Pentru cei bogați, da.
„Așa a fost de când lumea și pământul”. Fie că era plat în Antichitate, fie că-i rotund acum. Este și asta o consolare.
Colosseumul este oval. Roma este așezată pe șapte coline. Pe una dintre ele se găsește Capitoliul. În fața lui, ridicați pe un stâlp stau, de-o eternitate și ceva, Romulus și Remus, fondatorii Cetății Eterne.
Columna lui Traian este mângâiată de Sfântul Petru, nu răstignit pe cruce, ci ridicat pe un pilon.
Firește, Împăratul are dreptul de a fi privilegiat și după moarte. A cucerit Dacia și s-a întors de la Roșia Montană cu peste 1660 tone de aur, alte 3300 tone de argint și sare. Multă sare, de care romanii duceau lipsă.
Iar în cinstea acestei victorii, au urmat 123 de zile de „dans și bună dispoziție”. Unde? Unde altundeva, decât la Colosseum?

6-text-florin-4
Ce-i drept și nu-i păcat, înaintașii Romei ne-au lăsat Dreptul roman. Expresia „Să stai strâmb și să judeci drept” tot de la ei se pare că vine.
Deci, „Te întreabă și socoate ce e rău și ce e bine?”
E bine că prin vene ne curge „un sânge de Traian”. E rău că în muzeele Vaticanului, Decebal este sculptat ca un dac supus. Că tot despre daci, ghizii povestesc că erau sălbatici fiindcă purtau barbă – semn al neîngrijrii -, că locuiau în bordeie din stuf, pe motiv că dacă tot trec năvălitorii peste ei, la ce bun să-și mai construiască o casă mai acătării.
Dar nu trebuie să-ți pui prea mult mintea la contribuție. Și mai ales, nu cerceta aceste legi, că ești nebun de le-nţelegi”. Indiferent că stai drept ori și judeci strâmb.
Cum se întâmplă la noi. La noi, în România!
„Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri”. S-au dus pe apa Rubiconului – sau a Sâmbetei, depinde de pe ce meridian sau paralelă privești lucrurile – și alea 123 de zile de distracție de la Colosseum.
În Roma sunt destui „copii săraci și sceptici” care cerșesc pe scări sau așteaptă seara să primească o mâncare caldă. Ni se pare nouă, dar chiar și acești dez moșteniți ai sorții o duc mai bine decât un român care are salariul minim pe economie? Poate da, poate nu!
Firește, poți să speri că totul va fi bine dacă arunci un bănuț în Fontana di Trevi. Așa spune legenda.
Și evident că mai repede credem în legende decât în promisiuni electorale. Sfatul ăsta ni l-a dat chiar Împăratul Traian, lângă a cărui statuie am stat preț de nici un minut, cât să ne facem un selfie. Zâmbind parcă amar, Împăratul Traian.
Iar la Fontana di Trevi, după ce am aruncat ceva mărunțiș, ne-am pus dorința /speranța deșartă că va fi bine și la noi.
„Speranță deșartă!”, am strigat.
Romulus, întemeietorul Romei, se uita cu milă la noi. Da, lui Romulus care l-a omorât pe Remus, pentru a stăpâni Imperiul Roman i se face milă de noi…
Traian zâmbește amar. Zici că regretă comanda dată lui Apolodor din Damasc, de a construi un pod peste Dunăre. Și că a năvălit peste noi.
„Cui i-a folosit și cui îi folosește Dreptul roman, atâta vreme cât în România se stă drept, dar se judecă strâmb?”, pare a se întreba Traian.

6-text-florin-3
Peste câteva zile vom pleca de la Roma. Având în gând gemetele „sclavilor” români care, la o adică, ar fi în stare să refacă a șaptea minune a lumii, Colosseum. Ale românilor plecați în Italia, dar care nu au văzut niciodată Roma. Din rațiuni financiare, evident.
Vom pleca având în priviri zborurile a avioanelor Blue Air, Wizz Air sau Alitalia care duc speranțele românilor la mal de Mediterana.
Ne vom întoarce în țară.
Vom fi primiți – poate da, poate că nu – cu pâine.
De circul Made in România cu siguranță vom avea parte.
Câtă deznădejde zborurile de avion, dus sau întors, poartă!
„Lasciate ogni speranța, o voi, che entrate în Romania!”, ne va spune, în loc de „Zbor plăcut!” comandantul aeronavei, unul pe nume Dante.
Iar o stewardesă ne va traduce:
„Lăsați orice speranță, voi, care vă întoarceți în România!”.
Cunoaștem lecția…