Propunerea de canonizare a Sfântului Iachint a fost înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, pe data de 19 iunie 2008. În şedinţa Sfântului Sinod din 8 iulie 2008 s-a făcut canonizarea sa, iar proclamarea solemnă a sfinţeniei sale a avut loc pe 26 octombrie 2008. Sfântul Iachint de Vicina este trecut în calendar cu cruce neagră, ca sfânt cu polieleu. (Polieleul este o cântare de laudă, care se cântă la slujbele de seară, în cinstea unui sfânt deosebit sau praznic).
Sfântul Iachint de Vicina a fost ultimul mitropolit al Vicinei şi primul mitropolit al Ţării Româneşti. Înainte de Iachint, scaunul mitropolitan al cetăţii fusese ocupat de personalităţi de seamă, al căror nume îl cunoaştem parţial: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) şi Kiril (menţionat în anii 1347-1348). Potrivit cercetătorilor, fosta Vicina este aşezarea Isaccea, din judeţul Tulcea. Scaunul mitropolitan de la Vicina a fost întemeiat înainte de secolul al XIII-lea, sub jurisdicţie bizantină. Nu cunoaştem data când Sfântul Iachint părăseşte scaunul mitropolitan de la Vicina. Însă, după mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, în mai 1359, Iachint al Vicinei este recunoscut ca mitropolit al Ţării Româneşti.
El a organizat viaţa bisericească din Ţara Românească – a zidit biserici, a hirotonit preoţi, l-a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana să organizeze viaţa din mănăstiri după modelul prezent în Muntele Athos şi a purtat de grijă şi românilor transilvăneni, cărora le-a trimis misionari şi persoane hirotonite.
Sfântul Ierarh Iachint a trecut la cele veşnice în anul 1372. A fost îngropat lângă biserica mitropolitană de la Argeş.