A trebuit să treacă foarte multe decenii pentru ca medicina, în toate domeniile sale importante, dar mai ales în oncologie, să treacă de la o știință fundamentată doar pe fapte de observație, experiențe personale sau studii clinice simpliste la o știință bazată pe dovezi fundamentate pe studii clinice ample, judicios concepute, în care coeficientul de eroare să fie minim. Mai mult, în ultimii zece ani, conceptul de medicină bazată pe dovezi (rezultate din concluziile stdiilor științifice cu nivel de evidență ridicat) a fost înlocuit de concepul de medicină bazată pe știință. Acest nou concept vrea să semnifice faptul că rezultatul trialurilor (studiilor) clinice trebuie obligatoriu interpretat ținând cont de dovezile de plauzibilitate a ipotezelor testate. „Medicina bazată pe știință” trebuie să ia în considerație toate dovezile științifice, nu să se concentreze doar pe dovezile clinice. Mai simplu spus: un rezultat pozitiv al unui studiu clinic nu trebuie să conducă la o terapie foarte puțin probabil de a fi aplicată, date find rezultatele sale mediocre în termeni de diferențe de supraviețuire sau având costuri ridicate atât din punct de vedere financiar, cât și în termeni de reacții adverse greu tolerabile.
În general, pacienții sunt selectivi în ceea ce privește informația medicală care li se oferă sau la care au acces, iar pacienții oncologici nu fac excepție. Ei tind să aleagă ceea ce știință medicală vrea ca ei să creadă sau ceea ce este mai convenabil sau confortabil pentru existența lor. În același timp, ei nu resping în mod deliberat o informație medicală care nu le este convenabilă pentru existența lor, dar cred că publicului i-a fost în mod deliberat induse o stare de confuzie de ceea ce înseamnă consensul opiniei științifice și ceea ce reprezintă cu adevărat o achiziție științifică de valoare. În acest context, unul dintre cele mai interesante fenomene în oncologie este revigorarea sau reinventarea unui concept care în urmă cu jumătate de secol era denumit fraudă medicală, iar în zilele noastre se numește „medicină alternativă”. Promotorii acestui tip de activitate afirmă că utilizează știință în mod diferit, utilizând standarde de evidență diferite, cum ar fi utilizarea de studii pragmatice ca și când ar fi studii de eficacitate. Este uimitor faptul că atât pacienții, cât și specialiștii în oncologie acceptă și tolerează criterii diferite de eficacitate și eficientă terapeutică pentru un studiu clinic ce vizează un agent terapeutic având la bază o cercetare științifică fizico-chimică, biologică, moleculară îndelungată și solidă și respectiv, pentru o așa zisă „terapie alternativă” a cărei valoare terapeutică este susținută pe standarde de evidență scăzute și care atunci când este supusă unui studiu riguros își dovedește ineficientă. Fenomenul pe care îl denumim astăzi ca „terapii alternative”, deși nu este specific pacienților cu cancer, are un impact psihologic mult mai mare decât pentru alte patologii, dată fiind percepția acestei boli că fiind, în general, fără soluție. Este foarte interesant faptul că alegerea unui astfel de gen de terapie nu este legată de gradul de educație generală, profesională sau sanitară, sau mediul social al pacientului, fiind mai frecvent întâlnită la persoanele cu nivel cultural și de educație ridicat. La fel de interesant este și faptul că disponibilitatea pacienților de a cheltui sume de obicei foarte ridicate pentru a beneficia sau achiziționa aceste “terapii-tratamente” este indiscutabil mult mai mare decât aceea de a achiziționa cu aceleași sume un agent oncologic nou, cu beneficiu dovedit și care încă nu este decontat de asigurările sociale de sănătate. Promotorii acestor “terapii alternative” exploatează disperarea pacienților oncologici – mai ales, dar nu numai – în situațiile în care terapiile oncologice și-au atins limitele de eficacitate sau în situațiile în care deși afecțiunea oncologică este curabilă, alegerea pacientului este a priori către o “terapie alternativă”, înainte de a beneficia de o consultație oncologică, dar nu înainte de a „beneficia” de influența unor site-uri media ce oferă informații discutabile, dacă nu eronate, a influenței unor lideri de opinie de la unele posturi TV, a unor prieteni sau chiar a familiei.
Există noțiunea de malpraxis în terapiile alternative? Cu siguranță, nu! Și vă las pe dumneavoastră să încercați o explicație. Oare de ce judecăm cu unități de măsură diferite valoarea și riscurile unui gest terapeutic? Ca oncolog și hematolog cred cu tărie faptul că alegerea acestui gen de terapii în dauna terapiilor oncologice fundamentate pe studii științifice riguroase și a căror eficientă a fost demonstrată nu se datorează în primul rând pacientului în sine, ci lipsei unor informații pertinente, sincere și complete pe care echipa oncologică de medici ar trebui să o ofere acestuia. În lungă mea carieră medicală au fost puține cazurile în care, discutând cu pacientul și încercând să epuizez toate necunoscutele și angoasele acestuia, să nu fi reușit să determin adeziunea sa pentru tratamentul oncologic bazat pe evidenţe. Acei puțini care nu au rămas în îngrijirea mea și nu s-au mai întors, fie au plecat la alt coleg care poate le-a spus ceea ce doreau să audă, fie au adoptat calea “alternativă” și fie eșecul acesteia (decesul), fie rușinea de a nu fi acceptat sfatul oncologic au făcut să nu-i mai întâlnesc. Nu am văzut niciun pacient care să fi trecut prin cabinetul meu de consultații și care, contrar avizului, a aderat la o terapie “alternativă” și care să fi venit ulterior să-mi spună: „M-am vindecat, domnule doctor!”. Dar au fost și cazuri de pacienți cu cancere curabile care , după eșecul unei terapii “alternative”, au venit cu boală avansată sau în stadiu terminal la care posibilitățile de a „întoarce ceasul înapoi” au fost extrem de dificile sau imposibile. „Important este ca, împreună cu pacientul, să avem o relație terapeutică constructivă, bazată pe informarea sa sinceră și (pe) cât se poate (de) completă”. Construcția ei necesită timp și disponibilitate din partea medicului, dar un pacient informat corect este un pacient aderent la tratament și un partener de nădejde pe lungul drum al terapiei oncologice. Concluzia ar fi că fiecare dintre noi avem dreptul de alege ce crede că este cel mai bine pentru sine dar e bine să alegem după o informare obținută din surse verificate (Text preluat de la MedLive.ro).
