Florin Tănăsescu
Deşi seceta uscase orice baltă prin ţară, s-a încropit prin OUG o mlaştină amestecată cu noroi importat. Şi aşa s-a amenajat “Scăldătoarea pentru spălatul creierelor”, unde bolnavul mintal era tratat şi devenea frumos, mândru de ţara în care trăia şi gata să-şi dea viaţa pentru ea. Ceva după modelul “Scăldătoarea oilor”, din Israel.
În respectivul loc, erau foşti lăutari/menestreli ai vremurilor trecute (unii, damblagii, spun că şeful Scăldătorii era chiar Stalin, iar adjunctul –
Dej) deveniţi felceri (lumea le zice politicieni), care puneau la cale cele mai năstruşnice planuri. Ba, induceau bolnavilor şi chestii perverse, cum ar fi: creşterea nivelului de trai cât ai zice peşte, o baltă ca afară, spitale, şosele şi plopi cu pere.
Procedura de împachetare impunea ca, înainte de a fi tratat, robul pământului ăstuia minunat să fie spovedit la foc automat. Context în care un jandarm îl întreba scurt şi sacadat: “Cu cine-ai votat ?”
Dacă suspectul n-avea frică de partid şi răspund cinstit, era băgat direct la despăducheat, tuns, ras şi frezat, şi-apoi îmbrobodit, să-i iasă stolul de vrăbii din cap. Apoi, scrântitul la cap era transferat la secţia de neurologie. Acolo i se punea la nas o batistă cu camfor, iar votantul român adormea. Urma procedura modernă din ziua de azi: injectarea cu laser a sinapselor care făceau punte cu neuronii, până la anihilare, astfel încât bolnavul să fie ghidat spre secţia de votare şi să pună ştampila pe Cutare. După ce se trezea, omului nou i spunea: “Iată, te-ai făcut bine, de-acum să nu mai greşeşti şi să votezi cum se cuvine!”
Omul-robot pupa mâna felcerului şi, râzând ca un tâmpit, pleca.
Se mai întâmplau şi ciudăţenii: unii nu adormeau cu niciun chip. Nici cu tabloul lui Stalin, nici cu-al lui Dej, nici cu-al lui Iliescu pe fundal. Erau din categoria ălora care încă mai rezistau. În astfel de cazuri, existau iluzionişti de la circul din Moscova, care le bălăngăneau în faţa ochilor o pungă de zahăr sau o sticlă de ulei. Brusc, pacientul adormea. Iar treaba felcerilor, ingineri de creiere-omeneşti, devenea uşoară: laserul inducea în memoria celulei că nicăieri nu-i mai bine decât în România să te chinui şi să pieri.
Într-o seară, fie din mustrare de conştiinţă, fie simţind sfârşitul acestei ere netrebnice pe-aproape, unul dintre medici a povestit cum a încercat să-l aducă pe drumul cel bun pe unul căruia îi crescuseră cam mult coarnele ! Povestea sună aşa: “Pacientul avea vreo treizeci de ani. Laserul nu avea efect asupra lui. Nu, n-avea placă la cap, ci coarne. Pe unul scria #Rezist, iar pe celălalt «La răsărit de Eden». Am respectat directiva de partid. Am luat o drujbă rusească şi i le-am retezat. Apoi, noile idei în cap i le-am băgat. Mai are însă rădăcini de coarne în creier şi e posibil ca ăsta să nu intre-n rândul lumii. Să fie un descreierat. Să fie, dacă aţi văzut filmul, «Demonii printre noi», unul dintre ei. Adică, să vadă idei”.
Da, acesta-i pericolul major care paşte o ţară în care omul nou nu va mai zice sărut-mâna, dom’ doctor. În care poliţistul nu va mai da explicaţii de ce l-a amendat pe-ăl de l-a-njurat. Acesta-i pericolul: Demoni ca ei – iar nu “oameni noi” – să nu se cocoşeze în faţă la ghişee, să nu mai plătească impozit pe gând, pe pământ, pe aer, pe ape, pe rouă, pe toate.
Pentru contracararea unui astfel de pericol, prin altă OUG republicată s-au instalat mai multe puncte intitulate „Scăldătoare pentru împachetarea de creiere”. Chiar şi diaspora are mai multe astfel de locuri. Mai multe, fireşte, decât secţii de votare.
Ţara e-n stand by. Cine va câştiga ? Ăia trecuţi prin Scăldătoare sau cei care au văzut şi văd încă idei ?
Deocamdată îţi vine “Să dai foc la puşcărie” şi la casa cu mişei!
