N.D.
Plecând de la realitatea conform căreia poveştile de viaţă pot reprezenta o sursă bogată de inspiraţie pentru spectacole, ploieştenii pot vedea, la jumătatea acestei luni, o piesă de teatru cu totul specială.
Concret, pe 15 septembrie, publicul este invitat, la ora 19.00, la sala Teatrului „Imaginario” din Bd. Independenței nr. 14 din Ploieşti, la vizionarea piesei „BabyBlues”, spectacol creat după povești adevărate despre experiența de a fi mamă și care atinge un subiect delicat și prea puțin discutat în România: depresia post-natală și felul în care aceasta e tratată în societate.
Regia şi dramaturgia sunt semnate de Victor Olăhuț, în distribuţie fiind Lavinia Cosma, Florentina Năstase şi Ana Turos, cu precizarea că Florentina Năstase este actriţă a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești, nominalizată la Gala Premiilor UNITER pentru rolul său din „Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, în regia Sânzianei Stoican.
Intrarea la vizionarea acestei piese este gratuită, pe bază de rezervare, printr-un tichet eliberat de Agenția de Bilete a Teatrului „Toma Caragiu”.
De menţionat că piesa “BabyBlues” a fost creată în cadrul unui proiect mai amplu, intitulat „Femeie.C.L.A.R.Sat.Teatru”, finanțat prin programul „În stare de bine”, peste 200 de femei din mediul rural beneficiind de consiliere psihologică gratuită.
Practic, unele dintre mărturiile din şedinţele de terapie menţionate au devenit baza acestui spectacol, regizorul Victor Olăhuț abordând o serie de teme cu delicatețe și umor, oferind o perspectivă amplă asupra situațiilor cu care se confruntă femeile care nasc și își cresc copiii în diferite medii sociale.
S-a menţionat faptul că Asociația „Cultură’n Șură” – promotorul promovării acestei piese la nivel naţional, care duce de obicei teatrul în spații alternative din mediul rural – face de această dată drumul invers, adică s-a inspirat din poveștile femeilor de la sat și le prezintă, sub formă artistică, în teatre convenționale din mediul urban, poveștile din “BabyBlues” fiind tulburătoare și dezvăluind o imagine a societății pe care cel mai adesea teatrul clasic o cosmetizează sau chiar o evită, respectiv mame minore, lipsa educației sexuale, neglijența serviciilor sociale, abandonul matern etc.
