Nicoleta Dumitrescu
Ieri de dimineaţă, străzile au fost mai vii ca oricând. A început un nou an de învăţământ, şi pentru că în prima zi de şcoală doar se strigă catalogul, fără ca profesorii să scoată la tablă pe cineva sau să spună cuvântele magice… scoateţi o foaie de hârtie, elevii s-au trezit, ieri, mai dornici ca oricând, să ajungă în clasă. Dar, dacă elevilor li s-au părut prea grele ghiozdanele, chiar dacă nu au pus în ele prea multe caiete şi cărţi, există o explicaţie: fie şi cu gândul, fiecare părinte sau bunic a strecurat grijile şi temerile lor în legătură cu copiii şi nepoţii lor.
De ce griji şi temeri când, se ştie, aceştia le vor tot binele din lume? Pentru că, aşa cum se ştie la fel de bine, poţi să-i doreşti şi să-i dai copilului sau nepotului tău orice, dar când e vorba de noroc, e mai greu!
E mai greu, mai ales acum, pentru că realitatea a demonstrat că tonul vremurilor, mai ales cele de astăzi, pot fi date de oameni – a se citi de anumiţi oameni – care consideră că inclusiv norocul poate fi vândut şi cumpărat, răsturnând principiul „Ai carte, ai parte”, considerat incontestabil, evident pe alte vremuri. Prin urmare, grijile strecurate în ghiozdan sunt explicabile, având în vedere şi de către cine sunt ocupate, acum, anumite funcţii, prin anumite instituţii, mai ales cele publice. Pentru că sunt nenumărate situaţiile în care, graţie unor X şi Y şi Z, fiicele, fiii, nepoţii, nepoatele, finele, naşii, cuscrele, cumetrii, şi lista rubedeniilor poate fi foarte lungă, au avut „norocul” să prindă o funcţie foarte bună şi, evident, foarte bine plătită. Iar prinderea de picior a acestui noroc nu a fost, în niciun caz, datorită aplicării zicalei „Ai parte, ai carte!”
În niciun caz, pentru că, dacă ar fi fost aşa, domeniul Educaţiei nu ar mai fi avut parte de atât de multe modificări, de atât de multe „reforme” care au făcut ca, inclusiv astăzi, să se vorbească încă de şcoli cu grupuri sanitare în.. .fundul curţii! Asta în ciuda faptului că fiecare dintre cei care s-au tot perindat pe la conducerea Ministerului Educaţiei, la început de mandat, flutura steagul pe care era scris „Nicio şcoală fără grup sanitar în interior!”…
S-a pierdut, oare, această promisiune, în abisul unei alte promisiuni, ca în toate şcolile, inclusiv în cele din mediul rural, să se poată studia de pe… tabletă? Cu siguranţă, atâta vreme cât, parcă, mai mult ca niciodată, domeniul Educaţiei a fost ocolit de norocul pe care atât de mulţi copii îl aşteptau – norocul de a avea parte, pentru că au învăţat carte! Iar cu cât s-a considerat că inclusiv premiile I cu coroniţă s-au demodat, cu atât mai mult, în ghiozdan, în prima zi de şcoală, părinţii şi bunicii strecoară în ghiozdanul copiilor şi nepoţilor lor şi o serie dintre grijilile şi temerile lor, cărora, din păcate, niciun profesor de matematică, oricât s-ar strădui, nu le găseşte vreo rezolvare!
