Un vaccin ce oferă protecţie împotriva infecţiei cu Chlamydia este aproape de a deveni realitate, după ce oamenii de ştiinţă au determinat, printr-un studiu, că este sigur, potrivit www.nhs.uk, preluat de MedLive.ro. Chlamydia este cea mai frecventă infecşie bacteriană cu transmitere sexuală. Infecţia poate fi tratată uşor cu antibiotice, dar există puţine simptome, astfel că oamenii nu îşi dau seama că o au. Dacă nu este tratată, există riscul să producă boala inflamatorie pelvină la femei, o infecţie gravă, dar şi inflamaţii ale organelor reproducatoare. De asemenea, Chlamydia poate provoca infertilitate atât în rândul femeilor, cât şi al bărbaţilor.
La studiu au participat 35 de femei, dintre care unele au primit un nou vaccin împotriva Chlamydiei, iar altele au primit unul fără efect, fiind urmărit efectul placebo. Pe parcursul a cinci luni, le-au fost administrate cinci doze. Primele trei doze au fost administrate prin injecţie, iar următoarele două printr-un spray nazal. Scopul principal al studiului a fost să se determine siguranţa vaccinului. Au existat doar reacţii uşoare ale pielii în locul injectării, dar acest lucru a fost comun atât în cazul celor care au primit noul vaccin, cât şi în al celor care au primit unul fără efect. Toate cele 15 femei cărora li s-a administrat vaccinul au început să producă anticorpi împotriva infecţiei cu Chlamydia.
Rezultatele sunt promiţătoare, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a descopi cea mai bună doză de vaccin.
Cel mai eficient mod de a reduce riscul infectării cu Chlamydia este să se folosească întotdeauna un prezervativ în timpul actului sexual, inclusiv în cazul sexului oral şi anal. Cercetarea a fost făcută la Londra, unde au fost recrutate 35 de femei, cu vârsta cuprinsă între 19 şi 45 de ani (25 de ani vârsta medie), cu un indice de masă corporală sănătos, care nu sufereau de boli cu transmitere sexuală. Acestea au primit fie noul vaccin, fie o injecţie cu o soluţie pe bază de sare, fără efect. Vaccinul este o versiune concepută genetic a proteinei care se găseşte pe membrana celulară externă a bacteriilor specifice Chlamydia. Cercetătorii au folosit două versiuni uşor diferite ale vaccinului, adăugând molecule suplimentare pentru a încerca să stimuleze răspunsul imun. Tuturor femeilor li s-au administrat trei doze sub forma de injecţii (85 de micrograme/doza) la începutul studiului, după o lună şi după patru luni. Au urmat alte două doze, adimistrate sub forma unui spray nazal (30 de micrograme în fiecare nară) la patru luni şi jumătate şi la cinci luni de la începutul studiului. Voluntarelor li s-au luat probe de sânge periodic pentru evaluarea răspunsului imun.
Au existat doar reacţii în locul injectării, cum ar fi sensibilitate şi roşeaţă, în cazul ambelor grupuri. De asemenea, jumătate dintre femei au spus că le-a curs nasul după administrarea sub forma spray-ului nazal. Au existat şi dureri de cap. Totuşi, toate femeile s-au recuperat complet, efectele secundare dispărând complet. Toate au produs anticorpi împotriva Chlamydia după cele cinci doze de vaccin.
