Cu cât părinţii sunt mai critici, cu atât există un risc mai ridicat că urmaşii lor să aibă un comportament sfidător, să fie nonconformiști și răzbunători. Aceste caracteristici îi pot afecta la maturitate, relațiile cu persoanele văzute drept autorități fiind influențate. Specialiștii de la ”UC San Francisco” au descoperit, printr-un nou studiu, că relațiile de prietenie pe care le formează copiii la grădiniță ar putea avea un rol major în acest fenomen, potrivit eurekalert.org, preluat de MedLive .ro.
Studiul a fost publicat în revista ”Development and Psychopathology”. Specialiștii au analizat copiii înscriși la 338 de grădinițe. Aceștia au descoperit că 10% dintre copii suferă de ”tulburare opoziție sfidare (ODD)”, majoritatea având părinți foarte severi.
Această tulburare se caracterizează printr-o stare continuă de iritabilitate și nervozitate, comportament sfidător, răzbunător și crize de nervi. Copiii diagnosticați cu OOD sunt expuși unui risc foarte mare ca în adolescență și la maturitate să aibă un comportament antisocial, stări de anxietate și depresie, mulți ajungând chiar să abuzeze de substanțe și să comită infracțiuni penale.
Oamenii de știință au luat interviuri colegilor de grădiniță și profesorilor. Astfel, au descoperit că atunci când un copil care avea părinți foarte severi era totuși acceptat și plăcut de copiii de la grădiniță, prezenta mai puține trăsături de personalitate negative. Copiii care simțeau că fac parte din colectiv aveau cu 64% mai puține simptome ale tulburării opoziție sfidare.
”Acceptarea în cadrul grupului de colegi este benefică pentru socializare, iar sentimentul de apartenență acționează ca o barieră împotriva impactului unei pedepse dure”, spune Danielle Roubinov, autorul principal al studiului.
De asemenea, cercetătorii au observat că și relațiile bune cu profesorii au atenuat comportamentul nefavorabil, simptomele fiind cu 29% mai puțin severe. Acest lucru confirmă ipotezele precedente, conform cărora relațiile pozitive între elevi și profesori conduc la un comportament mai puțin agresiv.
”Relațiile dintre profesori și copii sunt benefice deoarece funcționează în aceeași manieră precum atașamentul față de părinte, fiind împlinită și nevoia de siguranță. În acest mod sunt îmbunătățite emoțiile pozitive, dar și reacțiile la avertismente”, explică Roubinov.
Părinții aspri au fost identificați pe baza unor afirmații, pe care, mai apoi, părinții au trebuit să le clasifice de la ”extrem de adevărat”, la ”extrem de neadevărat”. Afirmațiile concepute de specialiști au fost de tipul ”Cred că pedeapsa fizică este cea mai bună metodă de disciplinare”, sau ”Nu permit copilului meu să îmi pună la îndoială deciziile”.
Copiii care au fost diagnosticați cu tulburare/opoziție/sfidare se certau frecvent atât cu adulții, cât și cu alți copii, îi învinovăţeau pe ceilalți pentru greșelile lor și aveau un temperament isteric.
