Florin Tănăsescu
Apă și foc, draci la mijloc. Văzduhul deocamdată e albastru. Mai târziu, va fi sângeriu. Parașutele au aterizat demult în Guvern, în Parlament. Ţara geme de ele. Ciulinii Bărăganului aleargă ca demenţii în stânga și-n dreapta, reorientându-se în privinţa intenţiei de vot.
– Morţii nu-i mai putem scoate la înaintare și-avem mai multe buletine de votare decât votanţi, se vorbește la BEC.
– Ar fi o soluţie de avarie: Ne rugăm să vină îngerii o zi pe pământ și să intre în cabina de vot, e de părere un american – fan Scorpions – din staful de campanie al unui candidat. Apoi pune la difuzorul din Piaţa Victoriei hitul “Vântul schimbării”.
Auzindu-l, unei candidate îi sare broșa din piept.
– Ce vânt al schimbării vrei ? N-ai altceva, cu crivăţul stagnării ?
– Apelăm doamnă la îngeri sau nu ?, vine răspunsul DJ-ului.
– Prin ordonanţă de urgenţă, chemăm toţi îngerii aici. Să vadă și ei cum e raiul pe pământ.
– Suntem noi, americanii, în România, Doamne ! Ai încredere și trimite-ne nu un înger sau doi ! Trimite-i în delegaţie pe toţi ! Apoi, yankeii pun la difuzor o melodie tot de-a lui Scorpions: “Send me an angel !”
– Ei, așa mai merge, vorbește și președintele cu șapca primită de la Trump. Să îmi trimită un înger protector. Apoi, aţipește.
Tună din cer: – Îngeri, v-aliniaaaaaţi ! Îngeri, drepţi ! Îngeri, pentru coborârea în România, fiţi pregătiţi ! Trei, doi, unu…. Săriţi !
Plonjează îngerii în ţară. Sunt preluaţi de jandarmi și-aliniaţi în piaţă.
– Care dintre voi e stângaci, să treacă în partea dreaptă. Care are obiceiul de a-și face semnul crucii cu drepta, să treacă în stânga!, sună porunca jandarmerească, nu dumnezeiască.
Sufletele din cer se conformează. Se vede treaba că sunt un pic stresaţi, precum “Albatrosul” lui Baudelaire. Unii recită ca pe Tatăl Nostru: “Ades, pentru a se amuza, politicienii își bat joc de noi”.
– Băi, aţi venit aici ca să votaţi, nu să recitaţi. Acum, urcaţi în autocare, iar șoferul vă va duce direct la secţia de votare.
Unele suflete prind locuri, altele stau în picioare. Dar, mirare; șoferul nu are mâini.
– Domnule șofer, cum luaţi curba ? N-aveţi nici mâini, nici aripi în dotare, întreabă un înger cam naiv.
– Ce importanţă are ? Autobuzul este direcţionat să meargă tot spre stânga. Și pe sens unic dacă este, el tot spre stânga o cotește. De zeci de ani. Și, dacă remarcaţi, noi tot în cerc ne învârtim. Îngerii tac. La fel ca-ntreg poporul muritor.
Președintele secţiei de votare așteaptă răbdător. În mână ţine un topor. Și răcnește: pentru a nu avea surprize, veţi face o mică operaţie estetică. Adică: celor care pun ștampila cu aripa dreaptă, le va fi retezată. Cei care votează cu stânga, rămân cu ea întreagă. Deci, înţelegeţi rostul și sensul avertismentului, că n-oţi fi blegi.
Văzduhul se-nfioară. Floarea numită “Ora 20” se-nchide-n sine și-și promite să plece și ea din ţară. Mulţi îngeri naivi – care l-au citit pe Soljeniţîn – preferă să li se taie aripa dreaptă. Intră-n cabine și votează, apoi la ieșire, strigă:
– Am votat cum conștiinţa mi-a dictat ! Apoi, cu-o aripă fâlfâind, se-ntorc în cer, lăsând în urmă zeci, sute, poate chiar mii de urme de sânge. Șoferul autobuzului plânge. Nu-și poate șterge lacrimile… N-are braţe…
Ţară, dormi în pace !
