Sfântul Cuvios Gheorghe a trăit în secolul al VII-lea. După ce îşi împarte averea săracilor, merge la Ierusalim să se închine la mormântul Mântuitorului. Intră în cinul monahal la mănăstirea Hozeva. Datorită ascezei, luptei împotriva patimilor, se umple de darul Sfântului Duh şi devine un stâlp însufleţit şi o icoană a tuturor bunătăţilor atât pentru cei din mănăstire, cât şi pentru cei din afara ei. A strălucit cu nevoinţele şi s-a dezlipit de toată desfătarea lumească, căpătând şi darul de a face minuni. Nu a slăbit din înfrânare până la trecerea sa la cele veşnice.
