Sfinţii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie au trăit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, în secolele III şi IV. Din Sinaxar aflăm că, în timp ce un dregător împărătesc călătorea în Helespont, a fost întâmpinat de Tirs, mărturisitor al lui Hristos. Pentru că refuză să se închine idolilor, Sfântul Tirs este supus la chinuri îndelungate: i-au înţepat ochii, i-au sfărâmat picioarele, i-au turnat plumb topit pe spate, însă, prin puterea lui Hristos, a rămas nevătămat.
A fost băgat într-un butoi cu apă spre a fi înecat, dar de îndată vasul s-a spart. A fost aruncat de pe un zid înalt într-un loc în care erau ţepi şi cuie ascuţite, dar şi de această dată s-a arătat nevătămat. La rugăciunea sa, idolii din templu s-au sfărâmat, iar Calinic, preotul păgân al idolilor, s-a convertit la creştinism. Sfântului Calinic i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs, pus într-un sicriu, şi-a dat duhul în timp ce slugile împăratului au început să-l taie cu fierăstrăul.
