Giorgiana Radu

Neîndurându-se parcă de vară, toamna și-a așternut timid faldurile ruginii peste dealuri și chiar peste noi. Ne-a desprins din valurile învolburate ale vacanţei, grăbită fiind de clopoţelul care sună mai devreme în acest an, iar luând în calcul și anii din urmă, pare că, încet-încet, anul școlar tinde să înceapă când încă vara nu s-a isprăvit.

Ca fiecare anotimp, toamna își are rostul ei, pe care ni-l impune și nouă, fără întrebări. Ne îndeamnă la culesul prunelor, chiar dacă butoaiele nu sunt pregătite să găzduiască până în iarnă și chiar spre primăvară, bogăţia roadelor vinete, care prin fermentare și apoi filtrare, dau licoarea transparentă și aromată, ţuica. Gutuile, felinare aurii ale lui septembrie, se desprind, la rându-le, una câte una, îndemnându-ne să nu le abandonăm în iarba ce nu s-a dezis de verdele lui august, și să le păstrăm în dulceaţa borcanelor din cămară. Nucile se dezvelesc, păcălite de toamnă, și așteaptă să fie adunate și ferite de posibili vânători. Merele, dacă au rămas, se vor coborâte din ramurile ce le-au dat formă, culoare și gust. Și câte alte roade ale toamnei au pretenţiile lor!
Școala, ca și toamna, își are debutul ei. Ambele își pornesc motoarele aproape simultan. Odată cu toamna, se încheie și timpul liber, aparent nelimitat, al elevului și preșcolarului. Începutul lui septembrie aduce cu sine grija rechizitelor, uniformei, dirigintelui și noilor profesori (unde este cazul).
În ecuaţia toamnă- școală, părintele este cel care duce rucsacul grijilor, al bunei organizări. El trebuie să asigure copilului un început de an școlar luminos și să aștearnă pașii decalaţi ai toamnei într-o rânduială chibzuită pentru o iarnă tihnită. Duce bine acest rucsac burdușit cu griji? De cele mai multe ori, gâfâind financiar și rupându-se de la alte treburi, o face. Succes învăţăceilor!