Luiza Rădulescu Pintilie
Într-o aşezare, oricât de mare sau oricât de mică ar fi, oricât de în „centrul lumii” sau în îndepărtarea unui cătun s-ar afla, o şcoală a fost, este şi trebuie să rămână una dintre cele mai importante instituţii.
În lumina educaţiei trebuie privite nu numai prezentul şi viitorul elevilor care trec pragul unei şcoli şi ale familiilor care continuă să înţeleagă că acesta este „darul” cel mai de preţ pe care îl pot face copiilor lor, ci şi cele ale „familiei” mari pe care o reprezintă orice comunitate, care nu-şi poate „creşte” nicăieri altundeva generaţiile care să-i ducă mai departe existenţa şi devenirea.
Iar când o asemenea şcoală are deja istoria şi tradiţia unei jumătăţi de secol, deschiderea noului an de învăţământ e cu mult mai mult decât un alt început, fiindcă are forţa continuităţii, dar şi toată deschiderea către un „mâine” de cel puţin încă o jumătate de veac.
O asemenea deschidere de an şcolar va avea loc luni, 10 septembrie, în frumoasa comună Aluniş de pe Valea Slănicului, în care una dintre şcoli – Şcoala Gimnazială Ostrovu – împlineşte o jumătate de secol de existenţă.
Cincizeci de ani dintr-o tradiţie a învăţământului public sătesc început în comuna Aluniş încă din 1838 şi care şi-a urmat apoi cursul, prin secole, deodată cu cel al istoriei, fiind de exemplu, în perioada 1968-1991, şcoală pentru învăţământul obligatoriu de zece ani, apoi Şcoală de Arte şi Meserii, iar acum şcoală gimnazială.
„Într-un An Centenar, 50 de ani de lumină a cărţii la Şcoala Ostrovu” – acesta este gândul, după cum ne mărturisea directorul şcolii, prof.Maria Dumitru, sub semnul căruia va fi aşezat tradiţionalul eveniment de redeschidere a şcolilor şi a grădiniţelor, alăturând bucuria şi emoţia corpului profesoral, ale celor aproape 350 de elevi şi preşcolari, ale părinţilor şi bunicilor acestora – mulţi dintre ei regăsindu-se între generaţiile care s-au aflat în băncile şcolii sărbătorite, ale reprezentanţilor unei administraţii locale care a înţeles cât de importantă este „investiţia” în instituţiile de învăţământ, în educaţie, nu numai pentru 
„lumea” şcolii, ci pentru întreaga lume a aşezării de acum şi a continuităţii ei. Şi dacă vorbim despre continuitate, nimic nu cred că i-ar putea da cea mai potrivită dimensiune decât aceea pe care o ilustrează prezenţa la acest eveniment a multora dintre dascălii pensionari care s-au aflat, de-a lungul timpului, la catedra Şcolii Gimnaziale din Ostrovu – unii dintre ei veniţi ca tineri slujitori ai şcolii chiar în primii ani de la înfiinţarea acesteia. Iar dincolo de această „catedră” simbolică la care se vor reaşeza, să privească – alături de cele 30 de cadre didactice care predau în cele două şcoli – „Gheorghe Costescu” şi Ostrovu – aproape toate titulare, cu grade şi performanţe cunoscute şi recunoscute- douăzeci şi doi de ”boboci” care trăiesc cele dintâi emoţii de elev, asemenea învăţăceilor pe care i-au întâmpinat, de multe ori, în timpul carierei didactice. Fără doar şi poate, însă, emoţia acestei ceremonii speciale – care înseamnă de fapt un început de an şcolar cât pentru o jumătate de veac – va fi a tuturor, mai mari şi mai mici, cu mai multă sau mai puţină experienţă la catedră sau de părinte, însăşi profesoara Maria Dumitru, director al şcolii, trăind aceste momente nu numai cu încărcătura îndatoririlor oficiale, ci şi cu sufletul de om al locului, care şi-a dorit să îmbrăţişeze această profesie şi urmându-şi în vocaţie propria învăţătoare. Apoi, aceeaşi emoţie va continua în cele 16 săli de clasă ale celor două şcoli şi în cele ale celor două grădiniţe în care patru grupe de preşcolari întâlnesc sau reîntâlnesc… lumea poveştilor, 349 de elevi – dintre care 131 la Şcoala Gimnazială Ostrovu şi 30 de dascăli continuând să descopere lumina cărţii, sub semnul unui An Centenar.
