Lucian Avramescu
Un prieten, cu funcţii în profesia cu pușca, mi-a transmis matinal că Guvernul ia în calcul scoaterea armatei pentru nimicirea inamicului porcin. Pesta porcină se adaugă neliniștilor guvernamentale legate de extrădarea doamnei Kovesi, iar numirea unui procuror șef la DNA tulbură concediul domnului Tudorel Toader, adus la birou pe targa unei îngrijorări, spre a ţine cuvântări în faţa ziariștilor.
Cu pesta porcină africană, intrată – vorba ministrului Daea – pe unica ușă a unei mari crescătorii de râmători din Tulcea, se petrece la fel. Cad pe rând toate celelalte subiecte și vioiciunea guvernamentală se manifestă călare pe mătură ca o vrăjitoare. Cum să scoţi armata în lanurile de porumb și-n mărăcinișuri pentru a omorî pesta cuibărită în porci? În primul rând, cum îmi spune prietenul meu Vasile Americanu, din Urlaţi, soldaţii sunt antrenaţi nu pentru pânda la mistreţi. Ei au priceperea de a nimeri alte ţinte. Apoi acest război de gherilă e o imposibilitate și un nonsens. Cine a strecurat sub buclele doamnelor din Guvern, viermele acestei nenorociri mai mari decât pesta?
Între timp ţara este informată că războiul cu porcii ia amploare, omorârea bieţilor râmâtori petrecându-se în coteţe. Firește, 99 la sută sunt porci sănătoși, iar băbuţele plâng ca după mort, după ce îi e asasinat animalul scărpinat drăgăstos pe burtă și alintat cu tărâţe. Preventiv, orice porc – domestic sau sălbatic – găsit în zona presupusă cu pestă trebuie musai stârpit în numele microbului inexistent în el, dar depistat la vecini. Această judecată cu sentinţă rapidă, redactată de magistraţi veterinari, face să curgă râuri de lacrimi în gospodăriile sărace, unde porcul este limuzina, belșugul, nivelul de trai, siguranţa zilei de mâine. Îmi amintesc copilăria mea de la Sângeru, unde bunicul de mamă era vizitat uneori de un prieten care la despărţire făcea urarea ”Să-ţi trăiască, Mihai, porcul și copiii!” Pleca lăsând în spate o nedumerire pe care am încercat s-o dezleg. De ce, mi-am întrebat bunicul, zice ăsta să-ţi trăiască întâi porcul și apoi copiii? Copil eram doar eu. Pentru că, mi-a răspuns bătrânul, dacă îţi trăiește porcul, au și copiii ce mânca. Moare porcul, vine foamea și bucata de carne pusă la păstrat în untură, pe care bunică-ta ţi-o dă uneori, nu mai e!
Omorârea, cu sau fără armată, a porcilor seamănă cu asasinarea în masă a găinilor. Deosebirea constă în metoda de luare a vieţii. Păsările erau îndesate vii în niște containere sau în saci de plastic unde mureau asfixiate. Porcii – mai ales cei din păduri – trebuie depistaţi în crucea lunetei și nimeriţi în fugă. Armata noastră trebuie să facă faţă acestui al treilea război mondial care vine spre Capitală dinspre Ucraina, iar acum se duc lupte grele în periferiile Brăilei. Poate biruie porcii, singurii nevinovaţi în acest război vinovat prin interese și obârșii. Vioiciunea de vin spumant, de regiune superior, a Guvernului, e pe metereze și așteptăm noi imagini grăitoare despre nemărginita-i înţelepciune patriotică. Armata de luptători antitero va fi, cred, o vreme retrasă din Kandahar și suită în pădurile patriei unde râmă pesta. Deviza, că tot se împlinesc 101 ani de la bătăliile de la Mărășești, unde a luptat și bunicul de tată, ar trebui să fie, cu impietăţile asumate, ”Pe aici nu se trece!”. Aviz pestei porcine, că aia omenească se strecoară prin toate cancelariile, făcând nenumărate porcării.
