Lucian Avramescu
Am urmărit, cu emoţie, mărturisesc, întâlnirea dintre Donald Trump și Kim Jong-Un, definită, unanim – începând chiar cu cei doi – ca una istorică. M-aș bucura să fie istorică și prin rezultate. Vor veni ele? Se va schimba lumea? În câte veșnicii? O schimbare, firește, e chiar această întâlnire, aproape de neimaginat. Da, dar deocamdată e una care pare de propagandă reciproc avantajoasă. Ce a scăpat concret, printre rânduri, Trump, a fost că îl costă mult manevrele militare din Coreea de Sud, simularea bombardamentelor asupra nord-coreenilor, cazarea celor 32 mii de militari americani în sudul coreean. I-ar cam aduce acasă, și-l cred, fiindcă e om de afaceri mai ales și tratează SUA ca pe o firmă care merge financiar prost.
Din astă pricină, cere Europei să se cam apere și singură, fiindcă America face mai mult pentru apărarea bătrânului continent decât pentru sine. Din pricina asta, Iohannis și Dragnea și toate partidele din uitata Românie, prin lideri, au căzut la unica lor pace, aceea de a da 2 la sută pentru înarmare, bani cu care cumpărăm mai ales armament american și ne instruim americănește să luptăm pe toate fronturile lumii, fiindcă acasă uităm să luptăm cu hoţia și sărăcia multora. Trump, acompaniat de o mare de ziariști veniţi din toată lumea în Singapore – splendidă insula, am fost și eu ca ziarist acolo – a promis că răspunde câtorva întrebări și nu s-a mai oprit, încântat să se asculte, la cât de diplomat și abil e. N-a uitat, în prealabil, să-l ungă cu alifia simpatiei pe Kim Jong-Un, dictatorul odios de acum câteva săptămâni, când ambii își expediau rachete atomice în ceașca matinală cu cafea. Umanizat de întrevedere, dictatorul Un a devenit simpatic, bun negociator, isteţ. N-a mai omorât pe nimeni, pușcăriile au devenit subiect prea mic în comparaţie cu ”denuclearizarea”, iar interesele negociate, dincolo de acel acord cu puncte lecturabile și iscălituri prezidenţiale cât oceanul, sunt mai importante ca un război.
Domnul Trump ni l-a portretizat pe ”tânărul” lider al Coreei de Nord cu o pensulă înmuiată în candori. Conferinţa celuilalt n-a fost. Nu va fi probabil nici la el în ţară, fiindcă acolo nu există decât obiceiul unor mitinguri cu ovaţii, cum erau la noi în vremea lui Ceaușescu. Încearcă și unii acum la București, dar nu prea ies la capitolul urale. Făcându-l mare pe nord-coreean, firește că Trump s-a făcut uriaș pe sine.
În Singapore s-a petrecut un spectacol de neimaginat, cu doi actori care au jucat pentru toată planeta. Ce va ieși, sau dacă va ieși ceva bun de aici, vor vedea urmașii noștri, fiindcă deocamdată au fost niște discuţii, asezonate cu mângâieri reciproce pe spate, zâmbete venite la momente bine calculate, strângeri de mână pe secunde însușite la lecţiile prealabile. Cineva, dascălul meu din sat, spune că a văzut ”doi șmecheri unși cu toate alifiile politicii”. Da, doi mari șmecheri. Va deveni planeta mai sigură? Să dea Domnul să devină!
