Violeta Stoica
Bălării, copaci crescuți prin crăpăturile zidurilor, lemnăria îmbătrânită parcă subit cu sute de ani în mai puțin de un deceniu, ferestre sparte și lacăte ruginite deja de nefolosință la toate posibilele intrări în curte. Unul dintre cele mai cunoscute imobile din Ploiești, fosta Casă a Căsătoriilor, a ajuns aproape o ruină. Simbol al Ploieștiului, locul primitor în care zeci de mii de cupluri și-au unit destinele în cele trei decenii în care aici s-au oficiat căsătoriile, imobilul respectiv a îmbătrânit. Asemeni unui trup bătrân neîngrijit, lăsat pradă cariilor exterioare și interioare, clădirea care odinioară avea sufletul ei propriu – adunat din simțirile tuturor celor care îi treceau pragul – se degradează pe zi ce trece. Îi mai pasă cuiva? Poate spiritului celui care a fost unul dintre edilii emblematici ai târgului nostru, omul politic Radu Stanian, cel care a comandat construirea acestui imobil, prin anul 1880. Tocmai de aceea, clădirea mai este cunoscută și drept “Casa Radu Stanian”.
“Casa Căsătoriilor”, clădirea-simbol a cărei arcadă de la intrare apare în majoritatea fotografiilor de la oficierea căsătoriilor ploieștenilor, a ajuns aproape o ruină.
Deși este în vigoare o hotărâre a Consiliului Local Ploiești prin care există posibilitatea supraimpozitării proprietarilor de imobile și de terenuri care le lasă de izbeliște și în paragină, până acum nu a fost adoptat niciun alt document al legislativului local prin care să fie pusă în aplicare creșterea impozitului pentru
clădirile și suprafețele de teren care nu sunt îngrijite așa cum ar trebui. Pe această listă ar trebui să fie puși inclusiv proprietarii acestui imobil reprezentativ al municipiului Ploiești, pe porțile căruia tronează lanțuri ruginite cu lacăte care probabil nici nu se mai deschid. Deși în urmă cu vreo doi ani se vorbea despre posibilitatea demarării unor lucrări de consolidare și de refacere a acestui imobil, imaginile sunt grăitoare și spun povestea tristă a fostei Case a Căsătoriilor.
Istoria preluării de către autoritățile locale a acestei clădiri în care s-au oficiat căsătorii vreme de peste trei decenii a fost alambicată și nu a avut un final fericit. Deși tratativele au fost demarate pe vremea când primar al Ploieștiului era Emil Calotă, imobilul de pe
Bd. Independenței nu a intrat în posesia orașului. Iar acum, la aproape zece ani de când aici nu se mai aude urarea “Casă de piatră!”, casa care găzduia, primitoare – în fiecare sâmbătă – sute de persoane este pustie și deja uitată de lume.
