Debut editorial „Nostalgia pianului fără clape” – sonata talentului vindecător al unei tinere romanciere din Ploieşti

Luiza Rădulescu Pintilie

Cuvintele au muzica lor, aşa cum în fiecare notă muzicală pot sta tot atâtea cuvinte câte – chiar şi nerostite – însoţesc gândurile ascultătorului. Romanul de debut al unei tinere autoare din Ploieşti, Mădălina Alexandru, nu se cheamă deloc întâmplător „Nostalgia pianului fără clape”. Cuvintele poveştii de dragoste dintre o pianistă şi un violonist pe care o descrie în sute de pagini se armonizează pe un portativ existenţial în care, adesea, îşi lasă parcă locul notelor muzicale, ca să dezvăluie ele, aidoma tempourilor unei sonate, când romantismul, când furia, când neîncrederea, când lipsa de speranţă,când fragilitatea, când forţa.
„Sabia lui este arcuşul viorii, iar scutul ei este pianul” , scrie în prezentarea făcută romanului de Editura Quantum – cea care a editat cartea şi care încurajează scriitorii
debutanţi, aşa cum este şi talentata autoare Mădălina Alexandru. Purtând numele de sonate şi întrerupându-şi grafia, ca în curgerea unei partituri muzicale, de scurte însemne ale cheii sol – cheia de violină care indică înălţimea sunetelor, capitolele te aşază parcă, în înşiruirea lor, pe tine, cititorul, când pe scaunul unei săli de concerte, când direct pe scenă, când în sala de repetiţii, când în liniştea de după căderea cortinei, atunci când cele două personaje muzicieni îşi trăiesc viaţa: „Aleg să se descopere cu ajutorul pianului, se resping prin acordurile viorii, se predau unul celuilalt prin muzică.(…) Ethan şi Charlotte sunt protagoniştii unei poveşti de dragoste despre o iubire imposibilă în termeni morali şi atât de posibilă în lumea lor.” (Lisa Darlent).
Fără nicio îndoială, cartea – din care a apărut cel dintâi volum, celălalt urmând să i se adauge anul viitor – are forţă şi delicateţe. Tulbură şi alină deopotrivă. Ca un leac tămăduitor care chiar şi atunci când are parfum şi gust de amărăciune adună în el puteri vindecătoare. Şi nici nu ar fi putut fi altfel. Tânăra romancieră Mădălina Alexandru este ea însăşi delicată, fragilă şi puternică deopotrivă, dezvăluind o bună creştere tot mai rară în ziua de azi, scrie vindecător şi vindecă la propriu, absolvind Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davilla” Bucureşti şi fiind farmacistă. De altfel, această carte a început să o scrie în anii de liceu-a fost eleva Colegiului Naţional „Al.I.Cuza” din Ploieşti – şi a terminat-o în anul V al facultăţii.
După cum ne-a mărturisit, scrisul i-a fost nu numai cea dintâi pasiune, ci şi cel în care şi-a găsit calea de a depăşi încercări de viaţă care nu au ocolit-o şi de a se apăra în faţa stresului. „Scrisul a reprezentat pentru mine o fascinaţie încă din copilărie, citeam fiecare carte pe care o găseam şi subliniam citatele favorite”, ne-a spus cu o emoţie şi o bucurie de a vorbi despre cărţi care ar fi meritat văzute, auzite şi simţite de orice tânăr care se întreabă astăzi ce folos e acela al cititului unei cărţi când poate frunzări, de exemplu, pe telefon, o bibliotecă întreagă. A citit, a câştigat concursuri de literatură, a scris două romane – unul încă în manuscris şi pe care îl consideră doar de încercare, cel de-al doilea trimis la mai multe edituri şi acceptat în numai câteva săptămâni de cea care i-a dat parfumul aparte al cernelii tipografice, iar anul
viitor îi va adăuga volumul II. Acesta pare a fi drumul scriitoarei Mădălina Alexandru.Însă doar pare. O simplitate care e cu atât mai fascinantă cu cât se compune din multă, foarte multă ardere lăuntrică, cu tot efortul, sacrificiul, dorinţa şi frumuseţea ei. La fel ca învăluirea muzicii care nu te lasă să vezi zbuciumul compozitorului care i-a găsit notele cele mai potrivite şi le-a aşezat pe portativ, apoi ale muzicienilor care le-au urcat pe arcuş de vioară, pe clape de pian sau în minunea oricărui alt instrument muzical. Lansarea cărţii „Nostalgia pianului fără clape” va avea loc la Târgul Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură 2017 (organizat la Romexpo), vineri, 24 noiembrie, ora 12,00, în cadrul standului Editurii „Quantum”. Cele 19 sonate ale cărţii îşi vor adăuga, astfel, acorduri noi de emoţie pentru tânăra romancieră, căreia îi dorim să trăiască, de acum înainte, de multe ori bucuria aplauzelor la scenă deschisă, drept melodios acompaniament al drumului său literar început atât de frumos.