Nicoleta Dumitrescu
După ce s-au gratulat reciproc în legătură cu cea mai mare realizare din Programul de guvernare – cea referitoare la majorarea salariilor la bugetari, pentru unii această bucurie creând chiar o senzaţie de saţietate finalizată cu o uşoară mângâiere pe burtă – brusc, liderii politici şi-au pus pe faţă, ca nişte măşti, mari semne de întrebare. Privind derutaţi în stânga şi în dreapta, încercând, cu ochii mici, să găsească un punct mic în zare de care s-ar putea agăţa, par că nu ştiu ce se întâmplă, de ce este atât de mare iureşul.
Iar agitaţia este legată de faptul că, imediat ce a venit toamna, în loc să se numere bobocii, pare că s-a afişat mercurialul scumpirilor. Iar lista aproape că este interminabilă: combustibili, gaze, energie electrică, dobânzile la credite…
La începutul acestei săptămâni, împrăştiaţi prin ţară, pe la facultăţi cu ştaif, cu prilejul deschiderii noului an universitar, politicienii – în mod special cei care fac parte din partidele aflate la guvernare – şi-au arătat stupefacţia faţă de ceea ce se întâmplă acum în România, în legătură cu preţurile care au luat-o razna. Cum era de aşteptat, luaţi la întrebări, liderii politici s-au grăbit să dea vina pe alţii pentru această situaţie, iar ca soluţie a fost scoasă la înaintare veşnica variantă de a lungi şi mai mult o criză- aceea de a se face o comisie parlamentară de anchetă. Comisie care, până nu vine îngheţul, să-i găsească pe cei vinovaţi de scumpirile în lanţ!
Cum însă iniţiativa a venit din partea celui fără de care, cel puţin în PSD, nimic nu mişcă, propunerea lansată de Liviu Dragnea este încă un exemplu de câtă demagogie dau dovadă cei care au în mână puterea. Pentru că, în situaţia de faţă, cum să te miri că au crescut preţurile, ca şi cum ar fi fost peste noapte, când chiar tu ai fost cel care a dat acest semnal? Or, semnalul a fost dat chiar de un alt val, cel al majorărilor salariale pentru o anumită categorie de angajaţi. Iar cum, mai ales în administraţie, lefurile s-au dublat, acest lucru a fost ca o invitaţie pentru marii operatori, başca aceia din sectorul serviciilor publice, să salte tarifele. Mai mult decât atât, explicaţiile unora dintre miniştri, că n-au carnet de şofer ori că nu sunt ei la volan atunci când trebuie să stea la coadă la pompa de alimentare cu combustibil sunt fandoseli care însă nu ţin de cald nimănui.
Tot luni, edilul din Alba Iulia – care se bucură cu statutul de primarul cu cel mai mare salariu din ţară – după ce i-a premiat, evident că nu din indemnizaţia lui, ci de la bugetul local, pe studenţii cu rezultate excepţionale, le-a făcut acestora invitaţia ca după absolvirea facultăţii să vină la primărie. Iar la întrebarea „De ce?”, a venit cu răspunsul tot acesta: pentru că, după ce au fost plătiţi timp de mai bine de 20 de ani ca o femeie de serviciu, acum cei care lucrează în primării sunt plătiţi… aproape cât merită!
Problema este însă alta! Majorarea lefurilor din administraţie pare mai degrabă rodul unei politici greşite de partid, pentru că nu poţi să te speli pe mâini spunând că te-ai ţinut de promisiunea majorării salariilor când măsura este valabilă doar pentru cei de care te loveşti, o dată la patru ani, înainte de alegeri. Prin această decizie s-au creat mari discrepanţe salariale, iar efectul a fost unul de bumerang, rezultatul fiind… mercurialul scumpirilor!
