Bogdan Chitic
Data de 30 mai rămâne una de tristă amintire pentru baschetul românesc, în general, dar mai ales pentru cel ploieştean, ale cărui performanţe din ultimii 15 ani au fost construite, de cele mai multe ori, în jurul unui singur om – Vladimir Arnautovic. Astăzi, la doi ani de la fulgerătoarea sa dispariţie, în contextul în care, la începutul lui 2015, nimeni şi nimic nu anunţau un asemenea „episod negru”, fostul mare jucător şi antrenor al multiplei campioane CSU Asesoft Ploieşti stingându-se din viaţă din cauza unui cancer la ficat depistat la sfârşitul lunii februarie, întreg baschetul românesc este mai sărac.
După decesul lui Vladimir Arnautovic, survenit la o săptămână distanţă de la cucerirea, de către „copilul său de suflet”, al celui de-al 11-lea titlu de campioană din istoria clubului, a urmat, după alte câteva luni, ieşirea din scenă a celei mai galonate structuri baschetbalistice din România de după Revoluţie. Fără „Dado”, baschetul ploieştean a sucombat „cu repetiţie”, în două veri consecutive, mai întâi prin dispariţia echipei CSU Asesoft Ploieşti şi, mai apoi, prin desfiinţarea recent promovatei CSM Ploieşti în Liga Naţională. La doi ani distanţă de la tragicul eveniment pricinuit de decesul „profesorului” Vladimir Arnautovic, la capătul celei mai fructuoase campanii europene din istoria baschetului ploieştean – atingerea fazei „Last 32” în EuroCup, Liga Naţională este, cu siguranţă, mai săracă din toate punctele de vedere şi caută să-şi redescopere propriii eroi, pe terenul de baschet, dar şi pe banca tehnică, după retragerea din activitate a unor „monştri sacri”.
Fără Vladimir Arnautovic – trecut în nefiinţă la 43 de ani, câştigător a 8 titluri de campion, 3 Cupe ale României şi o Supercupă – indiferent că vorbim despre perioada petrecută pe teren sau despre cea în care a ghidat destinele formaţiei prahovene către performanţă, întreaga comunitate baschetbalistică ploieşteană, rămasă fără echipă masculină de seniori în primele două divizii, un lucru nemaiîntâlnit în ultimii 20 de ani, trăieşte, acum, din amintiri. Unele pline de glorie, de emoţii pozitive şi de trăiri înalte, într-o Sală „Olimpia” arhiplină, în picioare, pe finalul meciurilor de infarct, din finalele de play-off şi partidele din cupele europene, în care, de cele mai multe ori, câştigătoarea era stabilită la „foto-finiş” . Şi tot de cele mai multe ori un singur om era în centrul atenţiei şi în scandările pline de pasiune ale suporterilor – Vladimir Arnautovic.
