Nicoleta Dumitrescu
Trei ştiri – având acelaşi subiect, banii – s-au ciocnit, ieri, pe fluxurile de ştiri, comparându-le putând să se tragă concluzia că, în România, ar exista, de fapt, mai multe ţări, paralele, în acelaşi timp. Despre ce este vorba? Prima ştire: începând din luna martie, vor scădea salariile inspectorilor ANAF Antifraudă. Sporul de risc şi pentru suprasolicitare psihică va fi redus de la 25% din salariul brut la 5%, decizia fiind luată ca urmare a faptului că ANAF trebuie să vină cu măsuri pentru a crește încasările bugetare. A doua ştire: de ieri, la Ministerul Muncii au demarat discuţiile cu sindicatele, în condiţiile în care ministrul Lia Olguţa Vasilescu a anunţat, încă de duminică seara, un val de majorări, pe care îl redăm cu ghilimele de rigoare: „Până la pragul de 4.000 lei salariile se dublează, după 4.000 lei este o creştere cu 45% a salariilor, iar după pragul de 7.000 lei sunt creşteri, dar nu foarte mari”. A treia ştire: toţi bugetarii ar putea să primească banii tăiaţi de Guvernul Boc în 2010.
Analizându-le, cel puţin, ultimele două transmit, la prima vedere senzaţia de bine, ca un fel de căldură care gâdilă tălpile picioarelor îngheţate, dar şi senzaţia de siguranţă, transmisă portofelului aproape gol.
Problema este însă alta. De unde vor fi asigurate fondurile pentru toate aceste noi promise majorări salariale? În subsolurile Ministerului Muncii or fi şi niscaiva saci cu lingouri de aur aduşi special de către cei care sunt acum la guvernare, pentru aceste promisiuni? Cu siguranţă că nu, însă, Olguţa pare că ar fi găsit calea spre…cornul abundenţei, de unde să fie alimentate, în situaţia în care se va putea, toate cardurile bugetarilor.
Pe de altă parte, este sub semnul întrebării şi această grabă în a oferi, de la o lună la alta, noi şi noi plusuri la lefuri, chiar dacă este departe de noi senzaţia că nu ar fi nevoie.
Numai că, dacă ar fi să analizăm vremurile în care trăim, în care parcă niciun domeniu nu ţine linia dreaptă, întrebarea este de ce, înainte de tot şi de toate, cea mai mare atenţie este acordată majorărilor de salarii pentru cei de la stat. Asta în condiţiile în care, de exemplu, de o listă a priorităţilor în infrastructură, de cea care să vizeze soluţii astfel încât ţara să nu mai aibă şomeri încă nu s-a spus nimic, de parcă investiţiile, mai ales în infrastructură, ar merge singure, ca unse!
Dar, o altă grijă a acelora aflaţi la putere este asigurarea tuturor funcţiilor de conducere – pe principiul un post mie, altul ţie – mai mult decât atât, se pare că s-a agreat inclusiv propunerea ca reprezentanţii Guvernului în teritoriu, adică prefecţii şi subprefecţii, să fie coloraţi politic, probabil o altă bifă consemnată în programul de guvernare.
Rămâne însă de văzut ce va rămâne din ciocnirea banilor cu atâtea majorări salariale, mai ales că, deja, cei care nu sunt pe lista anunţată de Ministrul Muncii se pregătesc să iasă în stradă, revendicarea lor fiind tot banii.
