În Sfânta şi Marea Sâmbătă prăznuim petrecerea în mormânt a lui Hristos cu trupul şi pogorârea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricăciune la viaţa veşnică pe cei din veac adormiţi. Astăzi, îl vom avea în vedere pe Mântuitorul Cel Care a fost în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul şi în Rai ca un Dumnezeu cu tâlharul, Care a fost cu dumnezeirea pretutindeni. Astăzi zicem: „Când Te-ai pogorât la moarte Cela ce eşti fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii. Iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ţie”.
