Gheorghe Marin

Pe nedrept prea puțin cunoscut în orașul în care s-a născut, Mihai Vișoiu a trecut prin destule locuri, pe acolo pe unde viața l-a trimis. A lăsat urme pe oriunde a fost. A pornit din Malu Roșu, despre care ne-a povestit vremea copilăriei pe timp de război, a trecut pe la Gornet Cuib, unde a ridicat copii de școală către statutul de oameni, pe la Galați, unde a studiat și a purces în jurnalism, fără a uita să publice constant și la „Flamura Prahovei”, și s-a oprit la Slobozia, locul în care destinul i-a așezat doar trupul, pentru că acela căruia îi place să i se spună „nea Mișu” și-a lăsat sufletul, cu de la sine putere, la Ploiești. De aceea, el revine cu regularitate în târgul Ploieștilor, acasă, aducând – prea rar pentru literatura română – câte o bucurie pentru toți, câte un volum de proză scurtă, dar și o dragoste mare cât o cruce, o cruce pe care o poartă cu demnitate și cu care blagoslovește pe oricine este dispus să îi asculte discursul, sfârșind întotdeauna prin a fermeca auditoriul. De curând, Mihai Vișoiu a început să capete ceea ce merită. Recenta traducere în limba engleză a integralei volumelor sale – traducere la care Robert Wileman a lucrat cu măiestrie, dat fiind stilul absolut special în care sunt scrise povestirile – îl aduce pe Mihai Vișoiu în situația de a fi primul ploieștean tradus într-o limbă străină, în secolul al XXI-lea. Publicarea cărților în limba engleză reprezintă recunoașterea valorii literaturii pe care o practică, iar distribuția și – cu o importanță semnificativă în ziua de astăzi – viteza cu care volumele sunt achiziționate în țările Commonweath-ului (India, Canada, Australia), în S.U.A. și în ţările Scandinave arată cât de mult sunt apreciate conținutul și stilul inconfundabil al scrierilor sale.
Aprecieri asupra realizărilor literare ale lui Mihai Vișoiu au făcut multe personalități de seamă ale literaturii române, pornind de la Romulus Vulpescu și ajungând la Fănuș Neagu, Dinu Săraru, Theodor Parapiru ori Mircea Dinescu.
„Mihai Vişoiu a debutat în <>, cu trei schiţe. Nu l-a prezentat nimeni atunci. Nici acum nu se cheamă că se bucură de o prezentare a cuiva.
La urma-urmei, n-are nevoie de aşa ceva. Simţi că scrie şi poezie– altfel spus că visează în ritmurile pe care le numim convenţional (când rimează ori nu) versuri: „moare un ţipăt prozodic în unele gâtuiri lucide, pe care orgoliul îndreptăţit al creatorului le uită în articulaţiile frazei”, este prezentarea pe care a făcut-o Romulus Vulpescu remarcând debutul celui care a scris, de-a lungul timpului, despre țărani, în articole și într-un scenariu de film, despre box, despre suflet, despre viață.
Celelalte aprecieri făcute de personalitățile pe care le-am amintit, dar și de către mulți alții, o multitudine de informații referitoare la autor, precum și modalitățile în care cărțile pot fi procurate, în limba română sau în limba engleză, în format electronic sau tipărite pe hârtie, sunt disponibile pe internet, totul aflându-se pe un site pe care Mihai Vișoiu l-a binemeritat. Este suficient să tastați mihaivisoiu.ro.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCalificare in ceata
Articolul următorInfomedica