Luiza Radulescu Pintilie

A intrat deja în tradiţie ca anul şcolar să înceapă şi să se încheie cu cel puţin un scandal de proporţii. Şi, din păcate, cu trei săptămâni înaintea începerii noului an de învăţământ, nu sunt semne că tradiţia s-ar putea schimba. Dimpotrivă !
După manualele alternative, de data aceasta perspectiva introducerii manualelor digitale este cea care a încins spiritele în rândul dascălilor, al părinţilor, al editorilor, al tuturor celor cărora le pasă ce se întâmplă în şcoala românească. Scandalul a ajuns până la DNA, acuzându-se modul defectuos în care s-a desfăşurat licitaţia privind editarea noului tip de manuale. Ministerul Educaţiei ar vrea ca, din acest an, elevii de clasa I şi cei din clasa a II-a să aibă la dispoziţie nu numai cărţi tipărite, ci şi, de exemplu, Abecedare ce pot fi accesate electronic, invocând interesul crescut al copiilor pentru calculator. Intenţia este ca apoi programul să fie extins şi la celelalte clase. Ba, ministrul de resort sublinia recent, cu mândrie, că România se află printre primele ţări care implementează manualele digitale. Ceea ce nu e rău deloc. Rău este că, în acelaşi timp, în România există încă şcoli în care tavanele pică peste elevi, iar despre calculator şi Internet abia dacă s-a auzit. Rău este că elevii nu au caiete pe care să scrie, iar dascălii n-au bani să-şi plătească naveta şi nu –şi permit, decât în vise poate, să se vadă lucrând la un calculator.
Nu ne situăm de partea celor care cred că manualele digitale sunt exact „tichia de mărgăritar” care îi lipsea învăţământului românesc. Credem, însă, şi noi, că n-ar fi stricat ceva mai multă înţelepciune în a planifica priorităţile, în a rezolva problemele grave şi inacceptabile pentru vremurile în care trăim cu care se confruntă şcolile româneşti. Este mai mult decât necesar ca şcoala românească să ţină pasul cu progresul, să ofere elevilor şanse egale cu cei care învaţă în statele civilizate. Să nu se uite însă că ar fi o mare performanţă ca şcolilele de prin satele izolate – şi uneori chiar cele de prin localităţi care se pretind europene – să fie aduse în… normalitate. De exemplu, să nu mai existe toalete în fundul curţii, să nu se mai înveţe în barăci, în case puse la dispoziţie de săteni ori în şcoli gata să se prăbuşească la prima vijelie. Dar nici să nu se mai arunce bani publici pe grupuri sanitare de cinci stele în timp ce şcoala nu are gard sau elevii bat , pe jos, drumuri de kilometri, fie ger sau fie arşită. Poate că manualele digitale mai puteau fi amânate ceva timp. Cel puţin până se deschideau laboratoarele de informatică, ţinute sub cheie, chipurile ca să nu strice copiii calculatoarele! Sau până pricepeau învăţătorii pensionari – repartizaţi pe locurile pe care le-au lăsat libere dascălii tineri plecaţi, pe bani mai mulţi decât salariul de acasă, la cules de căpşuni- cum se accesează on-line Abecedarul şi Aritmetica. Dureros de adevărat, există încă în România elevi care sunt fericiţi dacă au un caiet şi un creion. Există părinţi care îşi ţin copiii acasă fiindcă nu le pot cumpăra un ghiozdan şi o pereche de încălţări. Există învăţătoare care îşi ascund, ruşinate, mâinile crăpate de muncă, fiindcă nu îşi pot permite să trăiască decent doar din salariul de dascăl. Sigur, există şi elevi cărora părinţii le pot cumpăra, cât ai bate din palme, ultimul tip de tabletă şi dascăli care îşi pot ţine oricând orele din faţa ecranului unui calculator. Dar, parcă tot nu s-ar fi justificat ca decizia introducerii manualelor digitale să se facă „pe repede înainte”, aşa cum s-au făcut şi alte schimbări pretins reformatoare şi care s-au dovedit a fi sortite eşecului. Nu numai pentru că aşezarea pe bancă, în prima zi de şcoală, a unui Abecedar mirosind încă a cerneală tipografică are un parfum aparte. Ori pentru că atingerea cărţii înseamnă mai mult decât vizualizarea unei simple pagini, transferată,mai nou, electronic. Ci, pentru că, atât timp cât există , undeva în România, o singură şcoală neracordată la reţeaua de curent electric şi un singur elev premiant care învaţă la lumina lumânării, normal ar fi să te gândeşti de două ori dacă primul lucru care trebuie făcut este chiar introducerea manualelor digitale !!!