Sf. Isidora s-a nevoit în Mănăstirea Tabenna din Egipt, în secolul al VI-lea. Prefăcându-se nebună, ea se comporta ca o persoană anormală. Maicile de acolo o priveau cu milă, dar Isidora a îndurat acestea cu răbdare şi smerenie. Ea făcea cele mai urâte şi murdare munci de la bucătărie şi din toată mănăstirea. Îşi acoperea capul cu o cârpă şi în loc de mâncare gătită se hrănea cu spălăturile rămase în oalele murdare. Ea nu s-a mâniat niciodată, nu a spus nicio vorbă jignitoare nimănui. Un călugar din deşert, Sf. Pitirim, a avut o viziune în care i-a apărut îngerul Domnului, care i-a spus să meargă la Mănăstirea Tabenna unde va vedea o măicuţă care umblă cu o cârpă pe cap, iar gândurile ei sunt numai la Dumnezeu. Părintele s-a dus la Mănăstirea Tabenna, iar maicile au adus-o pe Isidora la sfânt, considerând-o demonizată, dar Sf. Pitirim s-a închinat până la pământ cerându-i ei să-l binecuvânteze şi spunând tuturor vedenia. Isidora, stânjenită că a fost descoperită în lucrarea ei, s-a ascuns într-un loc neştiut de nimeni.
