In zilele noastre, Petrolul Ploiesti „nu sperie” prea multa lume, asa cum se intampla in anii 50-60. In aceea perioada, galben-albastrii au devenit de trei ori campioni (in sezoanele 1957-1958, 1958-1959 si 1965-1966), iar in anul 1963 au cucerit Cupa Romaniei.
• Primii pasi in fotbal
Pentru a afla mai multe despre Petrolul din acea vreme, zilele trecute am stat de vorba cu unul dintre jucatorii care au pus umarul la castigarea primului titlu din istorie. L-am numit aici pe George Marin (foto 1), care ne-a dezvaluit cateva dintre secretele Generatiei de Aur a fotbalului prahovean: „Ca sa imbraci tricoul Petrolului, trebuia sa treci de o selectie riguroasa. Intre 3000-4000 de copii incercau sa devina petrolisti, asa cum s-a intamplat in anul 1953, cand si eu am participat la selectie. Antrenorul Centrului de Copii si Juniori, Traian Ionescu, a ales doar 18 juniori”. Echipa creata de Ionescu a fost la un pas sa castige titlul de campioana la juniori republicani, in anul 1957, trofeu care a revenit celor de la Universitatea Cluj. „Ionescu era un exemplu de antrenor si om, care si-a sacrificat viata pe terenul de fotbal. Pentru a ne motiva, ne-a dus la Uzina 1 Mai, la forja, sa vedem in ce conditii lucreaza muncitorii aceia. Nu vedeai de la un perete la altul, era numai fum, conditiile de munca fiind grele. La final, ne-a strans si ne-a spus ca avem un privilegiu extraordinar pentru ca jucam fotbal si trebuie sa muncim foarte mult pentru a reusi, in caz contrar o sa ajungem la forja”, ne-a declarat Marin.
• Cooptarea la echipa mare
Dupa ratarea titlului la juniorii republicani, conducerea clubului a convocat o sedinta si s-a stabilit ce jucatori sa fie cooptati la prima echipa. „Antrenorul Ilie Oana, cel care s-a ocupat de Petrolul timp de 24 de ani, ne-a spus ca oficialii echipei s-au orientat la cativa fotbalisti. Ne-a transmis ca ne-a vazut de atatea ori la meciuri, mai ales ca jucam in deschiderea echipei mari, si ca suntem viitorul fotbalului ploiestean. Sfetcu, Tabarcea, Florea, Dridea I si G. Marin au fost cei cinci juniori cooptati la prima grupare a clubului. Pentru noi a fost o situatie inedita si nu ne venea sa credem ca facem parte din echipa mare a Petrolului”, si-a reamintit Marin, care ne-a spus ca era un jucator de viteza (alerga 100 de metri in 11 secunde), juca pe postul de extrema stanga, fiind caracterizat prin perseverenta si o ambitie extraordinara.
Asadar, sezonul 1957-1958 a fost primul pentru George Marin sub tricoul Petrolului, reusind sa devina campion cu echipa sa de suflet, chiar daca nu a jucat prea mult. In acel campionat, Petrolul a devenit campioana la golaveraj, avand 27 de puncte la fel cum au avut CCA Bucuresti si Stiinta Timisoara. In acea perioada, la Petrolul prima era de 300 de lei, salariul se incadra intre 800-1200 de lei (in functie de pregatirea profesionala), la care se adauga indemnizatia de efort, in valoare de 1800 de lei.
Mai trebuie spus si faptul ca la inceputul campionatului echipa s-a numit Energia Ploiesti, iar din retur si-a schimbat numele in Petrolul. Din cei 22 de jucatori care au cucerit primul titlu din istoria „gazarilor”, doar patru mai sunt in viata: Dridea I, Fronea, Sfetcu si G. Marin.
Dar iata o fotografie a Petrolul Ploiesti (foto 2) din acea vreme:
Randul din picioare (de la stanga la dreapta): Florica Fatu (antrenor secund), Nicolae Marinescu, Puiu Peretz, Ion Neacsu, Nicolae Topsa, Gheorghe Florea, Gheorghe Dumitrescu, Alexandru Fronea, Gheorghe Pahontu, Ilie Oana (antrenor principal).
Randul de la mijloc (de la stanga la dreapta): Constantin Tabarcea, Lica Badulescu, Ion Zaharia, George Marin, Anton Munteanu, Dumitru Munteanu.
Randul de jos (de la stanga la dreapta): Gheorghe Panofschi (conducator), Adalbert Marosi, Constantin Roman si Vasile Sfetcu.
Din fotografie lipseste atacantul Mircea Dridea, fiind bolnav.
• Transferul la Dinamo si ratarea cantonamentului din New York
George Marin a jucat la Petrolul Ploiesti pana in anul 1959, cand, dupa cucerirea celui de-al doilea titlu, a fost luat cu forta la Dinamo Obor, pentru a-si satisface stagiul militar. Despre acele vremuri, Marin ne-a rememorat: „Intr-o zi eram acasa si m-am pomenit cu cativa militari care mi-au spus ca trebuie sa ma prezint la comisariat, sa dau o declaratie pentru ca trebuie sa fac armata. Dar m-au dus direct la Bucuresti, la generalul Tatu, acesta mi-a spus ca trebuie sa fac armata si asa am jucat acolo. Dupa un an de zile am jucat un meci amical impotriva celor de la Dinamo Bucuresti – unde antrenor era Traian Ionescu -, pe care i-a invins cu 3-0, eu marcand doua goluri. Asta s-a intamplat sambata, iar luni au venit alti militari la mine care m-au dus in cartierul bucurestean Stefan Cel Mare. Asa am ramas la Dinamo, grupare pentru care am evoluat un an de zile. La un turneu amical in Germania, cu Dinamo, mi-am fracturat clavicula si am ratat cantonamentul din New York. Dupa sase luni de repaus, am revenit la Petrolul. Am mai jucat la Uzina 1 Mai si Metalul Plopeni, iar la 33 de ani m-am lasat de fotbal”.
• A muncit la Casa Poporului
La inceputul anilor 80, fostul „gazar” a fost detasat la constructia Casei Poporului, din Capitala. Timp de un an a coordonat 450 de muncitori, fiind vizitati, aproape in fiecare zi, de Nicolae Ceausescu. In zilele noastre, George Marin se intalneste cu prietenii in fiecare luni la o terasa din Ploiesti, se duce la meciurile Petrolului Ploiesti, avand acces gratuit la tribuna oficiala.
Cristi DAMIAN
