Aurelia BULFINSCHI
Se nascuse in 1885, dar nu stim daca era prahoveanca sau venise la Ploiesti din alta parte a tarii.
Terminase scoala normala foarte devreme, la 17 ani si jumatate, luandu-si diploma, in septembrie 1902. A intrat, desigur imediat, in invatamant, dar nu stim unde a functionat in primii ani. Cea mai mare parte a carierei sale didactice s-a desfasurat la Scoala de fete Nr. 9 din Ploiesti, probabil chiar de la infiintarea acesteia.
Scolile nr. 9, de baieti si de fete, au ocupat un loc aparte in istoria invatamantului ploiestean. Ele au fost ultimele infiintate inainte de Primul Razboi Mondial, astfel incat ultima zona importanta a orasului, lipsita de scoli, sa aiba astfel de institutii. Au fost de asemenea primele scoli ploiestene care au avut, de la inceput un local propriu, neinchiriat, ambele acelasi, functionand o saptamana dimineata si alta dupa- amiaza. Au fost si au ramas, pana la razboi, scolile cele mai dotate si care s-au bucurat de igiena si confort ca niciuna alta.
Toate acestea s-au datorat unei minunate femei, Zoe Scorteanu, sotie de mosier, om politic si petrolist, care, dupa moartea sotului si fiului ei, si-a inchinat viata si averea unor acte de binefacere. Pe un loc care-i apartinea, pe strada Alexandru al II-lea (azi Stadionului), ea a construit un local solid si spatios, cu patru sali de clasa incapatoare si luminoase, cu doua cancelarii, un mare hol, o cladire confortabila pentru locuinta directorilor, o curte de recreatie si o frumoasa gradina. Acel local excelent a fost inaugurat cu mare fast in iunie 1905, donatoarea fagaduind ca pana in toamna sa-l mobileze complet. In semn de recunostinta, noul edificiu a primit umele propus de ea: Scoala “Alexandru Scorteanu“ si s-a permis sa aleaga cateva cadre didactice.
Credem ca printre acestea a fost si Aurelia Bulfinschi, care nu s-a mai transferat niciodata de aici.
In 1933, avea deci 31 de ani vechime in invatamant, gradul didactic I, cinci gradatii, primind cel mai mare salariu posibil atunci la invatatori, 8.200 lei lunar. A mai functionat doi ani, incheind o cariera stralucita. A fost considerata o buna dascalita; cam doua treimi din absolventele date de ea, continuand cu bune rezultate, in scolile secundare. In mai multi ani, absolvente ale ei au fost “cap de lista“ la examenele de admitere la “Despina Doamna“ sau la Scoala Normala “Regina Maria“ etc.
Prin 1910, s-a casatorit cu Raul Bulfinschi, profesor de limba germana si filosofie la Liceul “Sfintii Petru si Pavel“ (1909-1942). A fost unul dintre creatorii invatamantului seral in Ploiesti, infiintand, impreuna cu cativa colegi, Gimnaziul Comercial practic. A fost, in acelasi timp, un cunoscut avocat, a facut politica cu pasiune si a devenit un foarte activ publicist. Cum era si fratele vestitului actor Ronald Bulfinschi – cu care avea stranse legaturi de familie, sotia sa s-a bucurat de un mediu intelectual elevat. La randul ei, Aurelia era bine informata in pedagogie si era un bun condeier. Semnatura ei a aparut des sub articole, note, recenzii in presa de specialitate sau in cea curenta, locala. A fost multa vreme un membru activ al comitetului asociatiei invatatorilor prahoveni.
Dar lucrul care ne-a facut s-o introducem in rubrica noastra a fost preocuparea ei pentru situatia femeii in societate. Ea a tradus din limba germana si a tiparit la Ploiesti o carticica avand acest continut pe care a difuzat-o in tot judetul. Este vorba despre “Evolutia educatiunii femeii“ de C. O. Bunge, aparuta la Tipografia “Vointa Prahovei“.
Era o scurta trecere in revista, nu numai a educatiei femeii de-a lungul secolelor, ci si a pozitiei pe care aceasta i-o conferea in societate. Iata titlurile capitolelor: importanta educatiunii femenine; * conditiunea sociala a femeii in antichitate; * educatiunea femeii antice;* influenta principiului egalitar al crestinismului asupra educatiunei femenine; * conditiunea sociala a femeii in Evul Mediu; * educatiunea femeii in Evul Mediu; *influenta Renasterii asupra conditiunii femeii in timpurile moderne;*educatiunea femeii in timpurile moderne;* conditiunea femeii in epoca contemporana si femenismul (!).
Oferim un singur exemplu din lucrare (pag. 14-15):
«In perioada barbara a Evului Mediu, se gasea printre Parintii bisericii, un autor, Sfantul Jerome, care schitase un plan de educatie pentru fete, inspirat de misticism si de cele mai ascetice practici.
Scrisoarea sa catre Laeta, asupra educatiei fiicei sale Paula si scrisoarea sa catre Gaudencio, asupra educatiei fiicei sale Pocatula, sunt doua modele ale extremei rigurozitati crestine. El socotea corpul ca un dusman al sufletului si deci trebuia chinuit prin post si abstinenta.
Fata pana la casatorie, nu lua parte la serbarile familiei pentru a nu dori din mancarurile care erau acolo. Ea nu trebuia sa bea vin, ea se alimenta numai cu legume si cu peste, dar si acelea in cantitate mica, in asa fel incat mereu sa-i fie foame. Ea nu trebuia sa se ingrijeasca de corpul ei.
Cat priveste pe mine – scria severul autor – eu interzic absolut baia unei tinere fete. Fata nu trebuie sa auda niciun instrument de muzica, trebuie sa nu stie la ce servesc flautul si harfa. Ea nu trebuie sa mearga in lume, nici sa aiba amice intime, nici secrete cu alte fete… Va invata sa citeasca cu litere de lemn sau de fildes, dar pentru a citi o singura carte, BIBLIA…».
Paul D.POPESCU
