Casa Socolescu (XLVII)
Scoala, invatamantul au constituit una dintre institutiile foarte apreciate si respectate de Socolescu. I s-a oferit si o ocazie stralucita sa se manifeste in aceasta directie in profesia sa si anume Palatul Scoalelor Comerciale din Ploiesti. Am numit aceasta comanda o ocazie fericita pentru ca i-a permis sa o oglindeasca perfect conceptia lui arhitectonica, talentul si posibilitatile sale.
Edificiul fusese initiat de Camera de Comert si Industrie Ploiesti, cu scopul de a strange sub acelasi acoperis toate cele patru scoli comerciale care functionau atunci in oras. Cum Toma T. Socolescu era bine cunoscut si apreciat de toti cei din conducerea Camerei, unii fiindu-i chiar prieteni, nici nu s-a mai pus problema vreunui concurs sau licitatie, orientarea fiind de la inceput asupra lui. De altfel, el a fost cooptat, din primul moment, in comitetul de initiativa care trebuia sa se ocupe de aceasta actiune.
Despre aceasta mare (nu numai prin dimensiuni) constructie am mai vorbit in rubrica noastra (vezi Prahova nr.5782, 5788, 5794), prezentand istoricul ridicarii ei, sponsorii, descriind-o pe larg. Acum vom mai adauga cateva cuvinte privind implicarea lui Socolescu in aceasta opera.
Ca si in alte mari lucrari ale lui, arhitectul s-a implicat in intreaga constructie. Cum periodele de organizare, de proiectare, edificare si finisare ale acestora au coincis in linii mari in timp (aproximativ 1922-1936), ne dam seama cat de ocupat era el, cata grija avea sa nu-i sape niciun detaliu. Aici, fiind membru in comitetul de initiativa si de directie inca de la 9 mai 1922, a participat la toate etapele realizarii, fiind probabil cel care a orientat intregul comitet care a conceput totul. Astfel, il gasim intre cei trei membri ai acestuia, insarcinati sa aleaga locul, sa-l cumpere (1923) si sa-l valorifice, prin inchiriere pana la inceperea lucrarilor.
Neavand nicio informatie despre felul in care au decurs lucrurile, trebuie sa intram pentru un moment intr-o zona a deductiilor. Lucrarile de proiectare Socolescu le-a inceput probabil in 1923, urmandu-le cu asiduitate. Simtindu-se bine sprijinit in cadrul Camerei de Comert si vazand eforturile acesteia pentru colectarea de subsidii de la institutii si particulari, el a conceput cea mai grandioasa cladire scolara din cate existau la acea data.
Atunci cand documentatia a fost gata, cu planuri detaliate, releveuri, desene inspirate anticipand aspectul probabil al exterioarelor si au fost prezentate, ceilalti membri ai comitetului si apoi cei ai conducerii Camerei au fost entuziasmati. Isi dadeau si ei seama ca o astfel de cladire scolara nu mai exista in tara si cum ploiestenii sunt mari amatori de recorduri si de premiere, l-au ovationat pe arhitect. Cand insa acesta le-a prezentat devizul estimativ si au vazut la ce suma uriasa se ridica, probabil ca s-au demobilizat imediat si i-au cerut o alta documentatie mai modesta. Socolescu nu a acceptat, desigur, dar le-a prezentat si niste anexe in care se arata ca vasta constructie se poate realiza si in etape, o aripa putand fi data in folosinta in timp ce se continua lucrul la celelalte. Exista astfel un ragaz mai lung pentru colectarea de fonduri si chiar pentru realizarea de venituri proprii prin taxe scolare, serbari, chirii etc. In aceste conditii documentatia a fost acceptata si s-a trecut, imediat, la intocmirea caietului de sarcini.
La 24 februarie 1924, s-a tinut o licitatie publica in vederea acordarii antreprenoriatului constructiei. Socolescu a facut parte din comisie si probabil ca opinia sa a fost hotaratoare. Din cele 12 oferte a fost aleasa cea a “Intreprinderilor Generale Tehnice Inginer L. Pomponiu” din Bucuresti, cea mai avantajoasa, care oferea cea mai buna dotare, prezenta cele mai serioase garantii si care a trecut imediat la amenajarea santierului.
Socolescu a avut cele mai bune si mai corecte relatii cu inginerul Pomponiu, colaborand pe tot parcursul constructiei. Socolescu era des pe santier, de multe ori chiar cand antreprenorul lipsea, era foarte bine-venit, observatiile sale cu privire la realizarea planurilor erau imediat acceptate si adesea i se cerea sfatul intr-o problema sau alta.
Lucrarile au inceput in martie 1927, iar la 28 iunie acelasi an, “s-a pus piatra fundamentala”. La acea data pe santier se vedeau bine sapaturile fundatiei, iar pe niste panouri erau afisate planurile fiecarui nivel al viitoarei constructii: subsolul, parterul, etajul I, etajul II si mansarda.
Pe alte panouri se gaseau desene facute cu iscusinta si talent cu aspectul fatadelor palatului proiectat.
Punerea pietrei fundamentale s-a facut intr-un cadru festiv, cu participarea primului ministru (I.C.Bratianu), a ministrului de Interne (Gh.Marzescu), a ministrului Instructiunii Publice (N.D.Chirculescu), a secretarului general al acestui minister (Iuliu Valaori) a prefectului (Spirea Sorescu), a primarului (G.Fotescu), fiind prezenti si senatori, deputati, profesori, parinti, elevi, cetateni.
Paul D. POPESCU
