(21 august 1925 – 4 martie 1977) – 85 DE ANI DE LA NAsTERE
Astazi, 21 august a..c., daca ar fi trait, TOMA CARAGIU – unul dintre gigantii scenei si ai ecranului romanesc – ar fi implinit venerabila varsta de 85 de ani.
A vazut lumina zilei intr-o modesta localitate (Hrupisti) din Macedonia greceasca. Inca de copil, a cunoscut o seama de greutati.In aprilie 1928, cand inca nu implinise varsta de 3 ani, impreuna cu intreaga familie, a parasit localitatea natala si s-a indreptat spre patria mama, Romania.
Dupa cateva scurte si dificile popasuri – sudul Dobrogei (1928), Ulmeni -Oltenita(1940), Bacau (1941), in vara anului 1944, cand frontul celui de-al Doilea Razboi Mondial se apropia vertiginos de granitele Romaniei, familia Caragiu a plecat din urbea bacauana spre zona municipiului Ploiesti.Initial s-a oprit in comuna Corlatesti, apoi in satul Moara Domneasca, iar in toamna aceluiasi an s-a stabilit in municipiul Ploiesti (pe str.Rudului).Venind vremea inceperii noului an de invatamant, tanarul licean Toma Caragiu s-a inscris pentru a termina ultima clasa, a opta, la renumitul Liceu “Sf.Petru si Pavel”. Dand curs unei evidente chemari din anii de scoala, tanarul absolvent de invatamant secundar se inscrie in anul 1945 la Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti, institutia care, dupa reforma invatamantului general din august 1948, a devenit Institutul de Arta, iar din 1950 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale”, pe care il absolva in mod stralucit, in vara anului 1949. Exceptionalul sau talent este remarcat inca din primul an de studii de catre reputatii sai maestrii si ai teatrului romanesc:Victor Ion Popa si Mitica Popescu, fapt pentru care, inca din acea perioada, studentul Toma Caragiu este angajat de Teatrul National din Bucuresti.In paralel cu studiile universitare, pe scena nationalului bucurestean, viitorul mare artist a interpretat importante roluri din creatia universala (Lope de Vega si Carlo Goldoni), dar si din dramaturgia nationala in piesele: “Michelangelo” de Al.Kiritescu, “Rapsodia tiganilor” de Mircea Stefanescu, „Haiducii” de Victor Eftimiu s.a. Dupa efectuarea stagiului militar si a doi ani in calitate de actor la Teatrul de Stat din Constanta, Ministerul Culturii (din acea vreme) a apreciat incontestabilele sale calitati artistice si de conducere, numindu-l director al Teatrului de Stat din Ploiesti(infiintat la inceputul lunii februarie 1949), institutie pe care o conduce, in mod exemplar, timp de 12 ani, respectiv pana la 1 august 1965, cand la solicitarea insistenta a eminentului regizor si director de scena, Liviu Ciulei, directorul Teatrului Municipal “Lucia Sturza Bulandra” din Bucuresti, obtine, in cele din urma, transferul la aceasta prestigioasa institutie de spectacole din capitala Romaniei. Municipiul Ploiesti si forurile de conducere ale regiunii l-au primit pe actorul si directorul Toma Caragiu cu deosebita bucurie, incredere si speranta “pentru a face din teatrul ploiestean o institutie reprezentativa pe plan national”. Inca din primele zile, directorul Toma Caragiu s-a implicat, cu intreaga sa fiinta, extraordinarul talent si imensa capacitate de munca, in primul rand in organizarea temeinica a activitatii generale a teatrului si a sectiei de papusi.In programul sau general de lucru, in acord cu forurile de conducere ale culturii si ale regiunii Ploiesti, s-au stabilit principalele trei obiective din strategia urmatorilor ani:realizarea unui colectiv artistic de certa valoare si stabil, capabil sa realizeze scenic un repertoriu reprezentativ din creatia dramatica, nationala si universala, clasica si contemporana; construirea unei noi sali pentru teatru (de la infiintare, institutia functiona intr-o sala improprie, construita initial de clubul german) si in al treilea rand, surse financiare pentru finantarea cheltuielilor de personal si de materiale. In urma concursurilor artistice, organizate periodic, colectivul teatrului a fost incadrat cu artisti de renume:Mihai Mereuta, artista emerita Dina Mihalcea, Catusa Elvas, Dumitru Palade, Nicolae Spuderca, Stefan Banica, Aristide Teica, Anatolie Spanu, Nicolae Praida, Margareta Pogonat, Mihaila Gridanusu, Ion Negoescu s.a., precum si regizorii Valeriu Moisescu, Alexe Marcovici, Harry Eliad si Emil Mandric, pictorii scenografi Vintila Facaianu si Irina Borovski. Intrucat la nivel central propunerea conducerii Regiunii Ploiesti de a se construi o noua cladire pentru Teatrul de Stat Ploiesti nu s-a aprobat, in luna martie 1959, cu acordul Ministerului Culturii, s-a preluat din patrimoniul cinematografiei, cea mai buna sala din localitate, sala “Rodina “(fosta Odeon), ce avea atunci o capacitate de peste 700 de locuri, scena si un spatiu liber pentru constructia unui corp de cladire care sa cuprinda sali de repetitii, cabine si ateliere. In urma unor ample lucrari de consolidare, modernizare si extindere, teatrul ploiestean si-a continuat activitatea, in noul lacas, incepand din 15 mai 1954, sala de spectacole avand acum o capacitate de 520 de locuri.
In cei 12 ani de sustinuta si prodigioasa activitate, sub bagheta inegalabilului actor si director TOMA CARAGIU, au vazut lumina rampei 83 de premiere, din care 35 din creatia nationala. Excelentul actor Toma Caragiu a interpretat roluri principale in 34 de piese, cu care a sustinut zeci de spectacole in fiecare an, atat in Ploiesti, cat si in stagiunile permanente din principalele orase ale regiunii: Buzau, Targoviste, Campina, Ramnicu-Sarat, Sinaia, Breaza, Pucioasa, Baicoi, Valenii de Munte etc.Nu au lipsit din programul anual de activitate al institutiei turnee artistice intreprinse in capitala si in majoritatea centrelor de cultura ale tarii, pretutindeni publicul si presa de specialitate comentand, in mod elogios, nivelul performant al spectacolelor teatrului ploiestean. Memorabile raman in istoria acestui teatru si a publicului nostru exceptionalele realizari scenice ale marelui Toma Caragiu, cu deosebire din piesele: “Tache, Ianke si Cadar (cel mai longeviv spectacol ce a inregistrat 316 reprezentatii in aproape 10 ani de la premiera), “De Pretore Vicenzo”, “Nunta lui Figaro”, “Sluga la doi stapani”, “O noapte furtunoasa”, “D-ale carnavalului”, “Razvan si Vidra”, Soldatul Piccico”, “Bertoldo la curte”, “Domnisoara Nastasia”, “Sapte pacate”, “Ziaristii”, “In sir de margarite”, “Steaua fara nume” etc. Colaborarea subsemnatului precum si a teatrului a continuat cu regretatul maestru Toma Caragiu si dupa transferul sau in Capitala. Trecerea prematura si fulgeratoare in eternitate, in plina putere creatoare si glorie artistica, la numai 51 de ani 5 luni si 7 zile a indoliat, pentru totdeauna, teatrul si filmul romanesc, teatrul radiofonic, cultura romana.Pentru istoria teatrului ploiestean de peste 6 decenii, epoca Toma Caragiu ramane o etapa de exceptie in viata acestei institutii si in universul spiritualitatii noastre. La ceremonia de doliu ce a avut loc la Cimitirul „Bellu”, am avut ocazia de a duce un cuvant omagial din partea conducerii judetului Prahova, pentru tot ce a infaptuit Toma Caragiu prin gand, cuvant si fapta spre binele teatrului si filmului romanesc. Vocea lui inconfundabila si deosebit de sonora – asemenea unui violoncel – ce dezvaluia o incredere nemarginita in virtutile majore ale stravechii arte teatrale este inca vie in memoria noastra si rasuna si azi cu aceeasi intensitate, in inimile a mii si mii de iubitori ai artei, gratie numeroaselor inregistrari si a celor peste 40 de filme artistice de lungmetraj in care a fost distribuit, un adevarat patrimoniu pentru cultura romana. In semn de omagiu pentru cinstirea memoriei si a operei sale nemuritoare, la propunerea semnatarului acestor randuri, dupa 1990, strada pe care se afla teatrul a primit numele Toma Caragiu, la fel si institutia pe care a condus-o 12 ani, iar actuala conducere a teatrului (director general Lucian Sabados) s-a preocupat direct pentru dezvelirea unui bust monumental, in anul 2001, opera a distinsei sale surori a marelui artist, renumita sculptorita Georgeta Caragiu-Gheorghita. La acest monument-simbol, cel putin de doua ori pe an, de ziua nasterii si a trecerii in eternitate, au loc manifestari omagiale de suflet, menite a aduce in prim-plan, pentru intreaga opinie publica, viata si opera acestui urias al scenei si al ecranului romanesc, un incontestabil actor de geniu, cu care ne putem mandri in concertul culturii romane si europene. In acest sens, sunt semnificative – pentru locul si rolul actorului TOMA CARAGIU in viata teatrului romanesc, gandurile exprimate de alta mare personalitate a teatrului romanesc din veacul al XX-lea, nonagenarul Radu Beligan – Artist al poporului: “Dintre toti actorii pe care i-am vazut pe lume- si am vazut legiuni intregi – Toma Caragiu exercita asupra mea o magie, o vraja unica”…”Nimeni nu va mai realiza vreodata ca Toma Caragiu pantomima cuvantului, iluzia care releva adevarul, explozia de umor feroce.Si nu-l va egala in arta de a exprima setea permanenta de a trai, de a rade, de a se bucura, de a captiva, de a fi”.
Al.I. Badulescu