Bolovani, izvorul unor noi conflicte intre primar si Consiliul Local
In urma cu catva timp, Consiliul local Comarnic a concesionat un izvor de apa minerala catre firma SC Fury in Force, producatorul apei plate „Talea”. Izvorul este amplasat in cartierul Ghiosesti si se numeste Bolovani nr.7. Finalitatea acestei concesiuni era construirea, pe teritoriul orasului, a unei fabrici de imbuteliat apa. La ultima sedinta a Consiliului Local, Primaria trebuia sa scoata la licitatie terenul pentru realizarea fabricii. Primarul Dorian Botoaca propunea un pret de concesiune de 0,5 euro pe metru patrat, pe luna: „Suprafata terenului care va face obiectul concesiunii este de 3.556 mp. Zona (foto) in care e amplasat terenul e apropiata Garii Comarnic si fostei fabrici de ciment. Are, deci, o pozitie centrala, si de aceea cred ca pretul cerut este realist. Bugetul orasului e foarte mic, iar aceasta investitie e una dintre putinele surse pentru a-l primeni.” Acestea erau cuvintele primarului Botoaca cu cateva ore inaintea sedintei. Dupa ce Consiliul Local (10 consilieri PNL si 7 PSD) a votat o redeventa de 0,1 euro pe metru patrat, pe luna, reducand cu 80% pretul propus de el, Botoaca era revoltat de optiunea legislativului comarnicean: „Nu sunt de acord de loc, insa nu stiu ce sa fac. Este un pret modic! Noi avem terenuri concesionate cu redevente de 0,32 euro pe metru patrat, cu 0,2 sau cu 0,19. Rompetrol ne plateste 0,32 de euro pe luna, e drept, pentru o benzinarie amplasata la sosea. Celelalte, insa, de 0,2 euro si de 0,19 de euro sunt redevente practicate in locuri mai proaste decat cel oferit fabricii de imbuteliat apa minerala. Aici, suprafata oferita spre concesiune are o platforma de beton. Cerand 0,5 euro, pretul avea de unde sa scada. Poate ajungeam la 0,4 euro pe metru patrat, poate la 0,3. Ma gandeam chiar sa accept o redeventa de 0,1 euro pe metru patrat pana cand fabrica ar fi inceput sa produca, pentru ca, apoi, sa o aduc la un pret superior. Dar asa, la 0,1 euro, ce sa mai fac?!”
„Investitorul putea fugi intr-o localitate vecina”
De cealalta parte, viceprimarul liberal Sorin Peticila, fost sef al PNL Comarnic, are urmatoarea explicatie: „Scopul nostru, in momentul concesionarii acestui izvor a fost ca, din sursa lui, firma castigatoare a licitatiei sa deschida si o fabrica de imbuteliat apa minerala pe teritoriul Comarnicului. Ar fi singura fabrica moderna din oras. Pretul propus de primar era exagerat. Ar fi insemnat ca proprietarul fabricii sa ajunga sa plateasca, in 49 de ani, 1 milion de euro. Era prea mult! Cine ar fi dat atatia bani!? De la 1 iulie 2007, SC Fury in Force ne va plati 80 de milioane pe luna, pentru concesiunea izvorului Bolovani. Pana atunci, firma este abonat al HidroPrahova Sucursala Comarnic. Aceasta a fost singura cale legala. Daca luam 80 de milioane pe luna si mai incasam si o redeventa anuala de circa 140 de milioane de lei vechi, pe an, pentru teren, orasul va avea un castig din aceasta afacere de 1,1 miliarde de lei vechi pe an. In plus, mai este avantajul stipulat in caietul de sarcini, potrivit caruia 80% dintre salariatii firmei vor fi localnici. La aceasta se va adauga si faptul ca ne vom folosi de sapaturile realizate de ei pentru aductiunea de la izvor. Daca ii ceream investitorului 0,5 euro pe metru patrat, pe luna, se ajungea la o redeventa anuala de circa 21.000 de euro. Cum pretul metrului patrat in acea zona este 10 euro, ar fi insemnat ca, in doi ani, investitorul sa plateasca o redeventa egala cu valoarea pamantului (42.000 de euro fata de 35.560 euro – n.r.) Era inadmisibil! Daca procedam asa, investitorul fugea intr-o localitate vecina sa imbutelieze apa, ramanand cu izvorul luat de la noi. Chiar ne sugerase acest lucru, dandu-ne de inteles ca se poate duce la Breaza. Ideal ar fi fost ca, la aceeasi licitatie la care am concesionat izvorul, sa concesionam si terenul pe care fabrica urma sa fie construita. Fiindca n-am avut planul urbanistic al zonei Alcaz (zona de la intrarea in Comarnic –n.r.) in regula – aici profilandu-se un nod rutier al viitoarei autostrazi si o sala de sport – a trebuit sa disjungem cele doua obiective, izvorul de apa si terenul pentru fabrica in care apa era imbuteliata. Procedand astfel, am fost atenti sa nu pierdem investitorul”.
(I.S.)
