Sfânta Ipomoni s-a născut în jurul anului 1372, în familia lui Constantin Dragastes, unul dintre conducătorii și moștenitorii regatului sârb al lui Ștefan Dusan. Este demn de amintit faptul că mulţi dintre strămoșii ei au fost sfinţi, precum Sfântul Ștefan Nemanja sau Sfântul Simeon Izvorâtorul de Mir. Sfânta Ipomoni este prăznuită de două ori pe an, pe 13 martie (în ziua trecerii sale la cele veșnice) și pe 29 mai (ziua căderii Constantinopolului și a morţii fiului ei, Împăratul Constantin XI Paleologul).
Numele Ipomoni (Răbdare) l-a primit odată cu tunderea în monahism, moment petrecut după trecerea la cele veșnice a împăratului Manuil II. Întreaga viaţă a Sfintei Ipomoni (ca prinţesă sârbă, ca împărăteasă bizantină, dar și ca simplă monahie) s-a întemeiat pe trăirea adevărurilor de credinţă ortodoxe prin lucrarea faptelor bune. Pe lângă calităţile intelectuale și morale de neconstetat pe care le-a manifestat, lucru amintit de cronicari ai vremii sale, trăsăturile sale fundamentale au fost neîncetatul „dor după Dumnezeu” și rugăciunea.
