Ce asteapta de la viata ? Cat mai multe bidoane de plastic. Si o concurenta fairplay asupra… ghenei de gunoi. Adica sa fie regionalizare, in functie de domiciliul fiecaruia. Ce au de gand sa faca? Sa supravietuiasca. Intotdeauna singuri. Din cand in cand, insotiti de cate unul-doi caini. De altfel, cainii se pare ca ii inteleg cel mai bine, cat timp, daca stai de vorba cu unul dintre ei, se uita cu circumspectie la tine, din jocul privirilor subintelegandu-se: “Esti cumva politist, sau vrei sa-mi furi avutul?”.
„E multi, e prea multi”
O categorie care a luat nastere dupa criza si odata cu oferta: „Colectam bidoane din plastic. Ne deplasam la domiciliul clientului”. Acesta a fost, in fapt, startul. Dupa aceea, au inceput raziile nocturne. Nu ale politistilor sau ale jandarmilor, ci ale lor, ale colectionarilor de bidoane din plastic. Carucioarele sunt croite pe masura si in functie de necesitati. O sectiune este arondata plasticului, o alta – pungilor din plastic. Ce asteapta de la viata ? Sa vina centrul de colectare la ei. Si vine, o data pe saptamana. A, si inca ceva: sa se mai rareasca dintre ei, fiindca, dupa cum ne-a spus unul dintre colectionari, „E multi, e prea multi!”. Adica sunt prea multi cei care isi sufleca mainile si scormonesc in gunoaie. Chestie de Fata-Morgana, cat timp din ce in ce mai multi, din ce in ce mai multe nopti, se umbla la ghenele cu gunoi. Concurenta pe post.
Zona cailor catre nicaieri
Il cheama Mihail Ciorobontea,si zice ca are 25 de ani. Intretine familia. Unde sta? „La CFR”. Prin zona cailor care te duc pretutindeni si nicaieri.
Totusi, in afara de bidoanele din plastic, mai aduna si paine, „pentru porc”. Il pune cineva sa faca asta ? Nu, dar ideea i-a venit de cand a auzit ca se fac bani frumosi pentru o astfel de afacere. Cat castiga pe luna? 4 – 6 milioane (lei vechi), in functie de „recolta”. Si, pentru suplimentarea acestora, intra si in subsolurile de la bloc, pentru a strange bidoanele, inainte ca onorabilii cetateni de la etajele 7- 10 sa se deplaseze la ghene. Iau „caimacul” salubritatii, dar asta e! Concurenta, fiindca, orice s-ar crede, nu exista monopol pe gunoaie.
Ne cunoastem, ne uram, ne respectam
Se cunosc, fiindca aria de colectare este, totusi, limitata. Cea mai bogata in resurse pare sa fie zona de Vest a Ploiestiului. De-aia, la maximum o jumatate de ora, apare un al doilea, un al treilea pretendent la ghena. Respectul, insa, nu lipseste. Adica nu exista un drept de preemptiune asupra gunoiului. „Ai fost primul acolo, a ta este prada”. Invidia, regretul si alte sentimente de genul „De ce nu am fost eu mai abil?” isi fac loc. Atat, si nimic mai mult. Ceea ce inseamna ca sunt oameni cu respect intre ei. Onoare in impartirea gunoaielor.
Si, probabil, este singurul loc in ceea ce priveste spiritul de fairplay.
Ceea ce nu se prea intampla la cozile umilintei, unde lumea se calca in picioare…
Nu au avut timp de eclipsa
Eclipsa de soare, eclipsa de luna. Evenimente care se petrec in rastimpul anilor. Lumea este curioasa sa vada/sa afle cum a fost (daca a fost), in noaptea de 15 spre 16 iunie, o Luna rosie. Ei, nici gand sa fie „sensibili” la asa ceva. Orizontul de asteptare – ghena. Si, probabil, daca ar fi gasit un bidon rosu, ar fi crezut ca au dat peste un filon de aur. Desi, pana acum, nimeni nu s-a laudat cu o astfel de descoperire. Ei nu sunt inventatori, nici descoperitori de noi ghene, ci doar replica a ceea ce a fost incriminat dupa 1990 – cei trei R (Reciclare, Refolosire, Recuperare).
* * *
Nopti irosite, vieti incropite si regasite in jurul ghenelor. Sunt cersetorii de la capatul podului, in jurul caruia se invart minunile lumii ? Nu, ei sunt cautatorii de bidoane, in jurul carora roiesc altii si altii. Concurenta pe post. Si, probabil, inca o ghena amplasata in oras ar fi mana cereasca.
Fl.TANASESCU
