Florin Tănăsescu
Poveştile de-odinioară se adaptară vremurilor pe care unii dintre noi le trăiesc prin ţară. D-aia prin şcoala vieţii unii au avut de-a face cu capre-capre, alţii – cu căproaice şi căproi.
Ideea principală: „Vai de noi!”.
Căproaica a fost odinioară mamă exemplară. Doar ştiţi refrenul: „Trei iezi, cucuieţi/Open the door, mă băieţi!”. Traducere pentru cine nu ştie limba Prinţului Charles: open the door = deschideţi uşa.
Pe măsură ce lumea evolua, s-au emancipat şi animalele-astea.
(Scuzaţi, dar era mai naşpa dacă le ziceam dobitoace!).
S-au emancipat, în sensul că într-o zi capra a devenit Căproaică, iar ţapul – Căproi.
(Ooof, surioară! Ooof, biată ţară!).
Ca să nu mai îmbârligăm povestea, mergem pe ideea că azi sunt două specimene: Căproaica şi Căproiul.
Darnică din fire, Căproaica împarte iezilor câteva zecimi sub formă de salarii, bonuri de masă sau Programul Prima Casă.
Căproiul, mai zgârcit, dă subvenţii sub formă de sutimi: 0,10 la benzină, 0,01 la motorină sau 0,001% la Programul Rabla- ţară.
Iezii, cuminţi, acceptă darurile. Că, na! Parcă mai mult contează liniştea, nu-i aşa?
Într-una din zile, na, belea!
Un ied-votant a văzut Căproaica suită pe casa lui. Altul, din satul vecin, a crezut c-a luat-o pe arătură. N-o luase: Căproiul era urcat pe horn!
Iar berzele nu se mai întorceau în ţară. Nu de alta, dar pe stâlpi, în cuibul lor, stăteau Căproaicele şi Căproii.
Aşa se face că a regularizat RENELUL preţul la energia electrică. Cu trei miimi. În jos, deci contează!
Deci, Capra şi Căproiul să trăiască!
Rezumat, pentru cine n-are chef să-şi aducă aminte că trăim în miezul unui ev fierbinte:
Căproaica şi Căproiul au fost şi sunt stăpânii acestui neam.
Obligaţiile iezilor-votanţí? Să zică „Săr’-mâna!” pentru zecimile şi sutimile de speranţă pe care specimenele astea le vând ca la piaţă.
Votanţi-cucuieţi, uşa să le-o descuieţi. Că ei vă dau stimulente…
Viaţa trăită-n procente!
