Florin Tănăsescu

Dragă, partid!
Îţi trimit acest mesaj pe uaţap, ca să ştii că eu, de bună voie şi silit de locul pe care mi l-ai rezervat la candidatura pentru Senat, m-am lepădat de tine. Locul 21, mă? ‘Ai, las-o naibii de treabă!
Am aterizat în PSR – Partidul Şmenarilor din România. Dupe un scurt interviu, am fost acceptat. Cum a decurs discuţia? Am fost întrebat de trei ori: „Te lepezi de ei?”. Adică de membrii tăi. Eu am strigat, „Dap!”. Da’ de patruj de ori. Că în şmenuri d-astea se cere TVA. Adică mai trebe să aduc cu mine alţi vreo patruj’ de neisprăviţi.
Am fost primit cu antrebraţele deschise. Una mişto (vârstă – patru mandate, înălţime – cât Munţii Măcin, grosime – cât butoiul de 15 deca cu vin) m-a strâns la piept şi m-a pupăcit.
Să-mi taie respiraţia, nu alta!
Aşa cum ai sufocat tu elanul candidaturii în mine.
Partid iubit!
Vezi că ţi-am lăsta pe frigider un bilet pe care nu scrie nimic. Că zero barat ai făcut pentru ţară!
Da’ ăştia de-aici tot au mişcat ceva. Au suflat într-o frunză, iar aia s-a mişcat. În plus, au filiale-n toată ţara. Chiar şi-n Cascada Niagara. Acolo-i un primar gospodar care asfaltează de zor apa aia căzătoare. Mare om, mare caracter, înalt ţel!
Partid la care am cotizat ca un turbat!
Vezi că pe combina frigorifică ţi-am lăsat şi-o javră moartă. Că ştii vorba aia: „Din bucata mea de pâine, am crescut un om şi-un câine”. Io l-am otrăvit, cum aí făcut tu cu mine, de mi-ai amărât sufletul. Păi, cum, mă? Locul 21 pe listă? Că iar m-am nevrozat!
Revin la câine.
Să-l înmormântaţi cu onoruri militare. Că merită!
Am înmormântat împreună o ţară, nu i se cuvine şi lui o mică atenţie post-mortem?
Cu speranţa vagă că mă voi întoarce la tine, dau „Send” acestui mesaj. Plec în teritoriu, prin comuna Cascada Niagara.
La înălţimea ei vrea Partidul Şmenarilor să ridice ţara.
Adio şi n-am cuvinte mai multe decât Cascada Urlătoarea!