Sfântul Nicon s-a născut la Neapole dintr-un tată păgân şi o mamă creştină. A trăit în secolul al XIII- lea şi a fost ofiţer roman. În timpul unui război, ţinând seama de sfaturile mamei sale, Sfântul Nicon a făcut semnul Sfintei Cruci şi a rostit tare numele lui Hristos. În acel moment a simţit în el o putere neobişnuită cu ajutorul căreia a reuşit să-i alunge pe duşmani. După război, ajunge la Cizic, unde primeşte botezul din mâna Arhiereului Teodosie, episcopul locului. După ce devine creştin, se retrage într-o mănăstire unde se va dărui studiului şi ascezei. La trei ani de la botezul său a fost hirotonit preot şi apoi episcop. După moartea mamei sale, se retrage în Sicila, unde va predica Evanghelia. Sfântul Nicon reuşeşte să strângă în jurul său 199 de monahi. În acea vreme începe prigoana împotriva creştinilor. Prinţul Quintianus l-a prins pe Nicon împreună cu ucenicii lui şi i-a supus la mari chinuri. Cei 199 de ucenici ai Sfântului Nicon au fost cu toţii omorâţi prin decapitare. Pe Sfântul Nicon l-a legat de coada unui cal căruia i-a dat drumul în galop în josul unui defileu abrupt, apoi l-au bătut cumplit şi l-au jupuit de viu; dar Sfântul a supravieţuit tuturor acestor pedepse. În urma acestor chinuri, i s-a taiat şi lui capul. Trupul său a fost descoperit în urma vindecării minunate a unui păzitor de turme. Acesta avea duh necurat şi, în momentul în care s-a atins de trupul sfântului, s-a tămăduit. Păzitorul a vestit minunea, iar creştinii au luat trupul sfântului Nicon şi l-au îngropat cu cinste.