Lucian Avramescu
(14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
___________________________________
În copilăria mea toți caii
Luau drumul către abator
Sovietele venite-aici
Propagau iubirea de tractor.
Era iarnă, iar pe Cricov, caii
Costelivi sub înghețate bolți
Pășteau doar dintre nămeți pustiul
Lupii noaptea-i sfârtecau în colți.
Am găsit un cal frumos și tragic
L-am adus cu grijă-n bătătură
Și i-am dat tot ce-am găsit prin pod
Chiar și pâinea ce-o duceam la gură.
L-am hrănit și zi de zi era
Cum fusese-n viața lui de soi
Și eram nedespărțiți aproape
Și eram prieteni buni noi doi.
Apoi a venit ceva, un ordin
Cineva la poartă a sosit
Și bunica tristă a dat calul
Și eu reîntors nu l-am găsit.
După alte zile și-alte nopți
Despicam nămeții către școală
Și trecând de Cricov am zărit
Calul mort, mâncat de frig și boală.
Ce-ați avut cu el, ce v-a făcut
De ce l-ați ucis, călăi în stol
Corbii-l sfârtecaseră, din el
Rămăsese-un ochi, privind în gol.
Am tot plâns și n-am mai mers la școală
Era vremea de după război
Aprinsesem candela să-i fie
Trapul lin prin lumea de apoi.
Azi, copila mea dorește-un cal
Un cal viu și nu de jucărie
Și eu i-l promit și plâng în mine
Pentru calul din copilărie.
19 iulie 2015, Sângeru
